Politehnica Timisoara - forumul suporterilor

It is currently Wed Jan 26, 2022 3:31 am




Post new topic Reply to topic  [ 26 posts ]  Go to page Previous  1, 2, 3
Author Message
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Mon Oct 11, 2021 10:26 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 220
habar n-am de unde sau cum le scoate, dar bine face. mulțumesc din inimă algoritmului YouTube pentru acest minunat unguent sufletesc.

Heaven Up There

Lost in the Night [EP, 2014]

Blackheath | Sofar London

Head above the Water

Live Well [Official Audio]

Break the Silence

Live @ Great Wide Open, 2016

Live @ The Button Factory, Dublin, 2019

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Tue Dec 21, 2021 5:52 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 220
la fix.

Fleet Foxes, A Very Lonely Solstice

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Thu Dec 23, 2021 7:33 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 220
muzică atât de adevărată că te face să uiți iarna care cică a doar început.

muzică hărăzită să întinerească frumos, ca vinurile fine.

oare cât efort le-o fi luat astrelor să-i aducă pe toți minunații ăstia laolaltă?

mai e nevoie s-o spun? se ascultă de atâtea ori cât e nevoie.

Fleet Foxes - Full Performance (Live on KEXP)

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Sun Jan 02, 2022 1:11 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 220
man, did I confess to having a secret man crush on Andrew Bird? oops, well maybe the time has finally come to come out of that metaphorical closet :oops: :mrgreen:.

shhh!

remediul ideal pentru toți cei pe care i-a ajuns Covidu' din urmă, oricât de repede ar fi alergat (sau si-au închipuit că aleargă). suntem izolați între un număr par sau impar de pereți, dar nicidecum singuri. niciodată singuri cu adevărat. I don't want to jinx it or anything, dar eu cred că variantei ăsteia i se potrivea mai bine numele de Omega (if you know what I mean!).

Andrew Bird - Full Performance, 2012 (Live on KEXP)

Andrew Bird - Full Performance, 2016 (Live on KEXP)

Andrew Bird - Full Performance, 2020 (Live on KEXP)

să luăm deci aminte la ce se spune cu adevărat în cântecul de mai jos.

Trouble

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Tue Jan 04, 2022 4:06 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 220
după ce mai devreme am mutat de colo-colo sute de kilograme de zăpadă (fiindcă cine are mai mare grijă de forma mea fizică decât venerabila doamnă Meteorologia?), am prins o pauză pentru a posta niste chestii de muzică. a nins sănătos azi-noapte (duminică spre luni) si ne mai asteaptă încă vreo două episoade de zăpadă si viscol după-masa asta si la noapte, ceea ce se traduce prin încă două băi de sănătate pură. temperaturile au atins din nou valori barbare (si nu le numesc astfel datorită faptului că provin din Siberia). luna decembrie, mai ales în cea de-a doua jumătate a ei, a fost si ea barbară, cu mulți nămeți si ger încă mai serios, ca să ne ajungă încă de la începutul iernii (la cel astronomic mă refer, nu la ăla real). băi, pe bune că ceva nu e în regulă cu clima. vara trecuta si iarna asta (cel puțin până în prezent) au fost fix pe invers de cum mi-as fi dorit: uscată si caniculară prima (bye-bye gazon si vegetație în general), geroasă si plină de precipitații ce-a de-a doua (troienele rezultate după curățarea repetată a driveway-ului au atins deja înălțimea de un metru saptezeci si suntem de-abia la începutul lui ianuarie :evil:). din motive a căror expunere mi-ar lua prea mult timp, as fi vrut să fie exact pe dos. dar, nah, ce mai contează dorințele muritorilor de rând.

Omicronul a trecut si el (sper, o să mă testez deseară că de mâine mă întorc la lucru), dar mi-a lăsat drept suvenir o tuse reziduală (sau post-virală, după cum se exprimă specialistii). hai că în ceea ce mă priveste nici n-a fost nasol. simptomele, mai degrabă moderate, au constat dintr-o durere în gât însoțită de tuse, nas înfundat si apoi foarte „curgător,” strănuturi, lipsă de energie în cea de-a doua zi de la debutul simptomelor, respectiv o usoară stare febrilă (nu mi-am luat temperatura dar frisoanele vagi pe care le-am simțit de vreo două ori seara la urcarea în pat au indicat mai mult ca sigur o febră usoară). si cu asta basta. mirosul + gustul, intacte. cap-coadă, totul a durat vreo 5 zile. de reținut că în intervalul ăsta am continuat să merg la lucru. nu din inconstiență, tendințe bio-teroriste, sau stahanovism, ci pentru că m-am bazat pe rezultatul negativ al testului PCR (= oficial) pe care l-a primit fiică-mea cea mică cu vreo două zile înainte să simt eu primele simptome. chiar înainte de vacanță a făcut febră 38 de grade pe când era la scoală, totul pe fondul unor accese de tuse, drept pentru care am dus-o la testare chiar în ziua cu pricina. ei bine, am fost convins că m-am pricopsit si eu cu răceala ei (care conform testului PCR NU era Covid). pe atunci Omicronul nu prinsese aripile pe care le are acum. numai că două amănunte au schimbat toată discuția: mai întâi am fost înstiințați (cu întârziere) că se depistaseră cazuri pozitive în clasele ambelor fete (ele erau deja în vacanță); apoi, am reusit să punem mâna pe 4 kituri de testuri antigen rapide (distribuite gratuit, dar în număr limitat si extrem de dificil de procurat). având în vedere situația de la scoală, nevastă-mea a reusit să le facă fetelor o programare pentru un test PCR în ultimul moment, pe 23 decembrie (ocazie cu care a fost testată si ea). după aia a devenit aproape imposibil să fii testat „oficial” (pe motiv că o puteai face în particular, la domiciliu). pe 24, m-am testat finalmente si eu acasă si am iesit pozitiv. în aceeasi zi, nevasta-mea si una din fete (cea mică) au fost si ele confirmate pozitiv (via PCR), în timp ce fiică-mea cea mare era cică negativă. poftim de mai înțelege ceva! dar lucrurile s-au „normalizat” pe 25 când a început să se simtă si ea rău iar testul rapid a iesit pozitiv. nice!

cum spuneam, pentru mine cel puțin, Covidul a fost mai usor decât o răceală (nici nu vorbesc de gripă). se poate ca dubla vaccinare să fi contat (dar nu în măsura în care s-ar crede). din punctul meu de vedere, desigur părtinitor, mai importanți au fost alți factori. bunăoară, condiția fizică. astfel, vara trecută, mai precis de la începutul lui iulie până în mijloc de noiembrie (!), am parcurs peste 3500 de kilometri pe bicicletă. în tot acest răstimp am urcat 11539 metri si am coborât 11235 metri (diferența de nivel cumulată). în medie, distanțele parcurse au fost de 35 de kilometri, în timp ce durata medie a călătoriilor a fost de 2 ore si 20 de minute. nu menționez cifrele de mai sus pentru a mă lăuda, ci pur si simplu vreau să scot în evidență efortul fizic substanțial presupus de toată tevatura asta. mai ales că în perioada respectivă programul de lucru a fost de 8 ore, de luni până vineri (cu excepția a două săptămâni de vacanță la sfârsitul lui august). acum îmi pare rău că am abandonat ciclismul amator atâția ani. prima bicicletă mi-am cumpărat-o în 2007, dar între toamna lui 2014 si vara lui 2020 am făcut practic 0 kilometri. numerele de mai sus reprezintă o performanță si prin prisma regimului alimentar special despre care am vorbit pe un alt topic al forumului (nu mănânc deloc lunea, miercurea si vinerea; mănânc numai după 6 PM marțea si joia, după 4 PM sâmbăta, respectiv după 2 PM duminica). când vremea m-a împiedicat să mai folosesc bicicleta zilnic, am trecut la un program regulat de mers pe jos: 9 - 10 kilometri în fiecare zi de luni până vineri, indiferent de temperatură respectiv alte condiții meteorologice, cum ar fi zăpada si/sau poleiul. practic spre si de la birou iau autobuzul plus metroul usor doar pe porțiunile unde e absolut necesar. la toate astea se adaugă efortul deloc neglijabil de curățare a trotuarelor de zăpadă.

de fapt, efortul fizic mai degrabă decât alimentația (manânc ca spartul iar dieta conține o grămadă de junk foods) mi-au permis să ating (si să mă mențin la) greutatea ideală. dacă în februarie 2020 aveam în jur de 92 de kile (187 cm înălțime), cu practic acelasi regim alimentar ca cel de acum, am coborât în prezent până la 80. singurele diferențe sunt bicicleta si mersul pe jos! în plină pandemie, mi-am dat seama că s-ar putea să am o deficiență de vitamina D (prea puțin soare pe timpul iernii polare iar lapte nu consum) asa că anul trecut am început să iau câte 20000 de unități în fiecare din cele patru zile când mănânc (da, sunt 4 zerouri!), combinate cu K2 pentru o absorbție mai bună. asta m-a determinat să beau mai multă apă (ca să nu mă aleg cu pietre la rinichi de la atâta calciu). moment în care mi-am dat seama că durerile de cap cronice (migrene?) erau în principal cauzate de o hidratare insuficientă. bang! în afară de vitamina D (pe care evident că nu o iau 365 de zile pe an în dozele menționate mai sus), mă feresc de alte (poli)vitamine sintetice. prefer ceaiul din ciuperca Chaga (mai multe detalii despre beneficii aici; un videoclip informativ poate fi vizionat aici) si kombucha din producție proprie. apropo, de când am început să beau kombucha (adică de trei ani jumate), nici nu vreau să mai aud de bere sau de (bleah!) pop drinks.

oops, uite că m-am luat cu vorba pe topicul gresit (scuze pentru logoree!). de fapt, intenția era de a vă recomanda o trupă super-faină, de care nici n-am avut habar până acum câteva zile. ca să vezi! tipii sunt finlandezi (dar cântă în engleză) si îmi aduc aminte (pe alocuri) de The Editors respectiv U2 din anii de început (de până la albumul Unforgettable Fire). post-punk raw energy & intensity to which they add the right dose of post-rock vibe. you can't go wrong when you have two drummers. these guys got me REALLY excited! sper doar ca după ce se termină odată cu Covidu' ăsta nesuferit, vor avea succesul pe care îl merită cu prisosință.

ca o paranteză (de data asta mai la subiect), eu chiar nu-i înțeleg pe cei care au rămas blocați la muzica anilor 80 (incredibil de mulți, e suficient să citesti comentariile pe YouTube la piesele reprezentative ale epocii cu pricina). nu trebuie să-mi amintească nimeni ce muzică meseriasă s-a făcut în anii 80; la urma urmelor, sunt exact anii în care am început să ascult cu adevărat muzică. dar să susții că nu s-a mai întâmplat nimic semnificativ în muzică după deceniul respectiv e nu doar o blasfemie, ci de-a dreptul o imbecilitate maximă. există o grămadă de artisti de calitate în zilele noastre (inevitabil mai mulți ca în anii 80), pentru toate gusturile. trebuie doar să-i descoperi si să-ți păstrezi mintea mereu deschisă (ceea ce înseamnă aproximativ acelasi lucru).

ladies and gentlemen, I give you The Holy. enjoy!


Full Performance (Live on KEXP) [showul a avut loc de fapt în Islanda; „Fanfare III” respectiv „Ramses the Evil Brother” sunt absolut monumentale :shock: :o ]

Live | Rockpalast | 2021

cele două albume.

Daughter, aici

Mono Freedom, aici

_________________
less is more . . . more or less.


Last edited by phil™ on Thu Jan 13, 2022 7:24 am, edited 7 times in total.

Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Thu Jan 06, 2022 9:09 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 220
Iedmonton, la 5 gerar 2022

dragii nostrii,

salutări călduroase din congelatorul nostru cel de toate
zilele. aflați despre noi din această ilustrată că suntem bine sănătosi,
toți cei aproximativ un meleon de suflete care ne strânse pe meleagurile
astea soarta noastră cea ursită de demult. aici e frumos ca într-un basm
feeric (a real winter wonderland) care începe dar nu se mai termină niciodată.
zăpadă pufoasă si albă cât vezi cu ochii. brazi cu crengile încărcate
de darul pe care ni l-a adus Mos Gerilă la toți Crăciunul ăsta. când deschizi
usa să pleci de-acasă dimineața, parcă intri într-o carte de povesti,
imaculată si lucioasă precum o ladă frigorifică de dimensiunile unui oras.
de ieri a venit si soarele pe strada noastră (uraaa!).
pe bune, e atât de strălucitor că îți vine să te tot bronzezi cât e noaptea de lungă.
apropo, am vorbit cu Dumnezeu astăzi si ne-a promis că
o să repornească în curând reacțiile de fuziune nucleară din
miezul soarelui, nu de alta dar ca să avem si noi puțină căldură dacă tot
s-a dat drumul la lumină. cică Covidu’ ăsta odios, despre care nici măcar
bietul de EL în toată omnisciența Sa nu stie de unde sau cum a apărut (e okay,
se-ntâmplă si la case mai mari), ar fi creat o penurie grozavă de
hidrogen chinezesc (extras din H2S) în lanțul galactic de aprovizionare.
abia asteptăm să se țină Dumnezeu de cuvânt (fingers crossed!).
la minus 15 grade, adu-le Doamne mai degrabă!, e o vreme ideală de stranduri si piscine.
în încheiere, vă dorim tuturor să vă bucurați si voi de minunea
asta care ne-a luat mințile la cât e de frumoasă.
vă iubim cordial din toată inima.

yours truly,
deadmontonians

***

înainte de a trece la muzică, se cuvine să fac niste precizări despre postarea anterioară. se subînțelege, sper, că cele scrise mai sus au o valoare descriptivă, nu prescriptivă. cu alte cuvinte, nu am intenția să dau nimănui lecții, nici să recomand un anumit stil de viață care ar fi chipurile mai sănătos decât altele, si cu atât mai puțin să mă laud că vezi-doamne ce tare sunt eu. am descris pur si simplu o situație. e-adevărat însă că textul, asa cum a iesit în final, poate să lase oricare dintre cele trei impresii pe care le-am tocmai enumerat. my bad. pentru chestia asta îmi cer scuze. din păcate, nu pot să promit că nu mai fac. în fine, tot referitor la cele afirmate acum două zile, trebuie doar să spun că alegerile mele nu au fost rezultatul unor capricii trecătoare. nu e vorba nici de niste chestii pe care mi le-am impus peste noapte, ci lucrurile au decurs întrucâtva de la sine. cam asa se întâmplă si în viață în momentul în care îți stabilesti o anumită direcție de deplasare, dacă mă pot exprima astfel: sooner or later, things start falling into place (fapt de care nu ne dăm câteodată seama decât retrospectiv). recunosc că sunt fascinat de gradul în care, dincolo de mostenirea genetică si de factorii de mediu înconjurător, ne automodelăm, fizic si psihic, în bine dar si în rău. într-un anumit sens, suntem, ajunsi la vârsta adultă fireste, propriile noastre creații, suntem expresia propriei creativități care se poate manifesta atât pe axa pozitivă cât si pe cea negativă. subscriu de asemenea la ideea că limitele trebuie descrise de cele mai multe ori ca fiind niste simple convenții, nici mai mult, nici mai puțin (un set de convingeri adoptate prin consens general). prin urmare, ele pot fi modificate continuu. suntem prin definiție, ca ființe umane, făpturi plastice (împrumut termenul din neurostiință care vorbeste despre plasticitatea creierului), capabile de schimbare si adaptare. fiindcă proprietatea asta nemaipomenită poate fi extinsă la scara întregului corp. stiu că toate enunțurile precedente sună ca niste platitudini, dar adevărul e că mie cel puțin mi-a trebuit o grămadă de timp să le pătrund si să le pricep la adevărata lor valoare, din interior cum s-ar spune (adică experiențial, singurul mod de înțelegere care, potrivit lui Schopenhauer, contează cu adevărat, nu doar pur teoretic).

în ceea ce mă priveste, am avut întotdeauna o relație încordată cu propriul trup (condiția ideală pentru apariția maladiilor somatice). poate părea ciudat, dar mi-a fost, nu stiu cum să explic prea bine, mi-a fost teamă de propriul corp. ca si cum îmi era un fel de inamic. un dusman perfid care dispune de abilitatea de-a te prinde într-o serie nesfârsită de ambuscade, când ți-e lumea mai dragă. nu m-am simțit niciodată foarte confortabil în propria piele. probabil că nu am stiut (sau n-am fost educat, dar cine să te învețe un asemenea lucru?) să mă asez asa cum se cuvine în carnea si oasele care îmi dau consistență materială. după cum constata cu umor Zeno Cosini, personajul memorabil al lui Italo Svevo, deîndată ce devii constient (prin reflecție) de toate procesele fiziologice extrem de complexe care se derulează fără încetare în organism chiar începi să te simți rău. ca si cum gândirea ar avea forța de a deraia funcționarea ireprosabilă (pentru că inconstientă) a organismului. dincolo de comicul observației, se ascunde totusi un adevăr incontestabil după părerea mea. există cu siguranță un punct (dar unde si mai ales cum se întâmplă asta?) în care gândurile, discursul interior dacă doriți, sunt „traduse” în impulsuri de natură fizică. devin astfel o parte componentă a proceselor biologice care au loc la nivel celular, devin procese somatice. în contextul ăsta, îmi aduc aminte de cugetarea, superbă în adevărul ei brutal, enunțată de Confucius în urmă cu vreo 2500 de ani: indiferent dacă îți spui în sinea ta că poți sau nu poți (face ceva), ai dreptate. nu am pretenția ca stilul meu de viață, respectiv convingerile care îl animă, sunt cele mai si cele mai, drept pentru care ar trebui urmate de cât mai multă lume. nicidecum. un asemenea hubris mi se pare absolut pueril si, asemeni oricărui alt hubris, după cum grecii antici o stiau deja, foarte periculos. singurul lucru despre care pot depune mărturie este acela că, pentru mine cel puțin, opțiunea asta funcționează deocamdată. rămâne ca fiecare să-si descopere singur/singură direcția care i se potriveste cel mai bine.

si pentru că ăsta e totusi un topic de muzică, iar mai sus m-am referit la muzica anilor 80, mi-am dat seama că n-am menționat niciodată cât de mult îmi place trupa britanică Marillion. mă refer la primele patru albume scoase pe când solist era Fish: Script for a Jester’s Tear (1983), Fugazi (1984), Misplaced Childhood (1985), Clutching at Straws (1987). cu toate că practicau un soi de prog rock în perioada respectivă, muzica nu mi se pare câtusi de puțin datată (asa cum o grămadă de albume de rock progresiv au sunetul atât de distinctiv încât îți produc senzația că sunt datate). fiecare din cele patru albume (cel mai reusit fiind în opinie personală Misplaced Childhood—ce final de album magistral cu ultimele două piese!), extrem de coezive instrumental, compozițional si liric, ca toate albumele conceptuale care se respectă, mizează pe combinația extrem de reusită între muzica de calitate scrisă de chitaristul Steve Rothery si textele foarte poetice ale lui Fish. mi-a mai sărit ceva în urechi reascultându-le: anume că tipii stăpânesc foarte bine arta contrastului. astfel, pasajele calme, lirice, alternează măiastru cu cele foarte „grele,” pline de forță si nerv.

chiar merită (re)ascultați.

Script for a Jester’s Tear

Fugazi

Misplaced Childhood

Clutching at Straws


_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 

Display posts from previous:  Sort by  
Post new topic Reply to topic  [ 26 posts ]  Go to page Previous  1, 2, 3


Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 0 guests


You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot post attachments in this forum

Search for:
Jump to:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group