Politehnica Timisoara - forumul suporterilor

It is currently Wed Aug 04, 2021 2:02 am




Post new topic Reply to topic  [ 19 posts ]  Go to page Previous  1, 2
Author Message
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Sat Apr 11, 2020 9:44 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 192
love this shit

and this one

also this shit

and this one

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Sun May 03, 2020 8:55 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 192
some really good stuff, trust me. check it out.

oh baby

how do you sleep?

call the police

american dream

emotional haircut

black screen

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Sun Jun 14, 2020 10:33 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 192
The Bogus Man [lyrics in the description of video]

In Every Dream Home a Heartache

Mindhunter, Season 2, Episode 1 | Netflix [about BTK]

All That [live in isolation]

I'm Toast

Lawnmower [official video]

Left Out in the Cold

Self-Effacing [official lyrics video]

Bodies in Motion [lyrics in the description of video]

The Beginning of Memory

Seeds

Tomorrow, in a Year

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Tue Jun 16, 2020 5:08 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 192
let this be the anthem for 2020 (cum sugerează cineva pe YouTube).

am auzit de Sparks pentru prima oară în vara anului 1982 de la văru-meu din State care venise în vacanță în Romania. pe atunci avea un walkman marca Aiwa, iar pe una din casetele aruncate de-a valma în maşina închiriată din Germania scria cu pixul “Sparks” (caseta nu era originală şi conținea cel mai probabil albumul Angst in My Pants sau eventual Whomp That Sucker). nu auzisem de trupa respectivă în viața mea şi nici nu prinsesem încă obiceiul de a asculta topurile de la Radio Subotica (sâmbăta) şi Dvesta Dva (duminica) prin urmare n-am fost câtuşi de puțin curios să-i cer lui văru-meu sa ascult caseta cu pricina ca să-mi dau seama măcar cam cu ce se mănâncă muzica respectivă. dar încă de atunci numele “Sparks” a căpătat aureola parfumului inaccesibil, exotic, misterios. mă rog, la 15 ani (cel puțin pe vremea aia, cel puțin în ceea ce mă priveşte) mintea era obişnuită să țeasă kilometri de himere, grăbindu-se să se îmbete cu apa chioară a oricărei fantezii (oricât de minusculă ar fi fost ea) care nu cadra cu cenuşiul monoton al vieții din RSR (Republica Socialistă România, pentru necunoscători). nu-mi aduc aminte ca Sparks să-mi fi reținut atenția între 1984 şi 1986 când ascultam cu religiozitate posturile sârbeşti mai sus menționate (plus cel din Zagreb), cu toate că trupa a scos câte un album atât în 84 cât şi în 86. şi uite aşa s-a scurs aprope o decadă, răstimp în care s-au întâmplat tot soiul de lucruri cu o magnitudine maximă, atât pe plan personal cât şi mult mai general (se reaşezau continente, piețe şi blocuri militare, dispăreau țări întregi de pe hartă, în timp ce altele apăreau ca din senin: însăşi RSF Iugoslavia se volatilizase în neant ca şi cum n-ar fi existat vreodată). chestii fără exagerare istorice care îți marchează pentru totdeauna destinul.

apoi, în 94, boom, un pumn de catifea în plină figură: clipul piesei „When Do I Get to Sing ‚My Way’?” a fost cântecul care i-a pus definitiv pe cei de la Sparks pe harta mea sufletească. nu că aş fi înțeles atunci pe loc ce făceau ei cu adevărat, sau cine erau cu adevărat, dar a fost suficient ca numele "Sparks" să devină un reper personal. himera de altă dată începea să capete realitate. de-abia mult mai târziu, în Canada fiind, am început să-i ascult mai atent, aproape cu metodă. şi nici nu putea fi altfel, având în vedere că însuşi Morrissey se declara epatat de albumul lor din 1974, Kimono My House (highly recommended; available on YouTube aici). de fapt, a fost atat de entuziasmat încât s-a pus să scrie la poşta redacției a revistei New Musical Express, numărul din iunie 1974: „Today I bought the album of the year. I feel I can say this without expecting several letters saying I’m talking rubbish. The album is Kimono My House by Sparks. I bought it on the strength of the single. Every track is brilliant, although I must name ‚Equator,’ ‚Complaints,’ ‚Amateur Hour, and ‚Here in Heaven’ as the best tracks and in that order.” iar pentru că isprava asta nu i s-a părut de ajuns, Morrissey s-a pus să le scrie celor doi frați Mael, Ron & Russell, afirmând printre altele că albumul lor din 1974 fusese factorul cheie care l-a determinat să devină muzician. dar influența trupei Sparks nu se opreşte aici. o grămadă de artişti de primă mână s-au declarat fani: Bjork, Depeche Mode, Faith No More, Erasure, Cheap Trick, Siouxsie Sioux (Siouxsie & The Banshees), Franz Ferdinand (Alex Kapranos, solistul şi chitaristul lor chiar a afirmat „I can’t imagine life without them”).

aici probabil ar trebui să spun, „end of story.” dar asta ar fi cea mai neinspirată încheiere. de ce? pentru că povestea Sparks continuă. they are still firing on all cylinders. pe 15 mai a ieşit varianta digitală a celui de-al 24 album Sparks (în câteva săptămâni va apărea şi varianta fizică). deci hai să ne înțelegem bine: oamenii ăştia fac muzică la cel mai înalt nivel din 1967! s-au născut, ca trupă, în acelaşi an cu subsemnatul. afirmația asta e suficientă ca să-mi taie respirația sau să-mi dea vertije. prin 1979 s-au reinventat şi probabil că o grămadă din cei care erau familiari cu muzica lor pe atunci le-au pus, artistic, o cruce în dreptul numelui. dar până la urmă cei care râd la urmă, râd cel mai bine. iar frații Mael par să fi devenit doctori docenți în sensul ăsta. ce-mi place la Sparks, mai ales în perioada recentă, e abilitatea de a nu lua lucrurile prea în serios, sarcasmul mordant, respectiv ironia (şi evident auto-ironia) de calitate superioară. drept dovadă, vezi (vreau să spun auzi) albumele Lil’ Beethoven (2002), Hippopotamus (2017) şi A Steady Drip, Drip, Drip (2020). primul paragraf in articolul de pe Wikipedia surprinde excelent ceea ce înseamnă Sparks in a nutshell (chiar dacă gramatica scârțâie pe ici pe colo): „Known for their quirky approach to songwriting, Sparks’ music is often accompanied by intelligent, sophisticated, and acerbic lyrics, and an idiosyncratic, theatrical stage presence, typified in the contrast between Russell’s animated, hyperactive frontman antics and Ron’s deadpan scowling. They are also noted for Russell Mael’s distinctive wide-ranging voice and Ron Mael’s intricate and rhythmic keyboard playing style.”


mai tre să adaug oare un sincer "trăiască!"? ei bine, uite că adaug: TRĂIASCĂ!!!

şi un mic bonus.

şi un al doilea bonus.

şi finalmente cel de-al treilea bonus.

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Thu Aug 27, 2020 8:29 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 192
ştiți cu toții fazele alea când un refren sau câteva note dintr-un cântec îți rămân blocate în creier şi ți se rotesc prin minte non-stop. ei bine, la mine nu e vorba de o singură piesă, ci de-a dreptul de o trupă. de două luni şi ceva trag la pedale zilnic (mă rog, nu chiar zilele astea că am intrat şi eu în concediu) aproape numai cu Sparks în urechi (chiar nu mi-i pot scoate din cap). se potriveşte la fix!

Don't Shoot Me

Music That You Can Dance To [Official Video]

Change

Dick Around

You've Earned the Right to Be a Dick [Amen to that!]

Life with the Macbeths

şi ar mai fi atâtea altele . . .

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Sat Oct 03, 2020 8:28 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 192
până acum vreo două săptămâni nu stiam mai nimic despre Collective Soul (desi trupa există de decenii). apoi YouTube mi-a plasat clipul de mai jos în recomandări si treptat muzica m-a prins. e chiar excelentă sesiunea asta acustică. lucky bastard, Strombo, to have a private show in his home.

Collective Soul | House of Strombo

despre The Cult, ce să mai zic . . . nu mai zic nimic că vorbeste Ian Astbury destul. arome de goth & post-punk, totul calat pe sasiul masiv de hard rock si heavy metal. love it!

The Cult | House of Strombo

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Mon Apr 12, 2021 1:11 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 192
înapoi (sau mai degrabă înainte) la clasici.

The Battle of Evermore

Going to California

for me at least, winter and trouble are never too far apart (this is a nice way of saying that they are one and the same thing).

Winter

Trouble


these two below (and the whole album) go really deep. don't ask me how or why, it's just a feeling.

Cursed Sleep

Then the Letting Go

nimic nu e pierdut atâta timp cât surprizele mai sunt posibile. ca atunci când găsesti într-un buzunar uitat o bancnotă mototolită de 20 de dolari de care nici nu stiai că există. până acum câteva luni habar n-aveam cine e Shawn Phillips desi cele două piese de mai jos au fost înregistrate în 1970 (thanks to Steve Wilson for unearthing this treasure!).

She Was Waiting for Her Mother at the Station in Torino and You Know I Love You Baby but It's Getting Too Heavy to Laugh

Ballad of Casy Deiss

oh man, I'm such a sucker for this. it reminds me a little of Dire Straits and Springsteen, but who the hell cares?

An Ocean in between the Waves

Burning

and today's "guilty pleasure" award goes to . . .

Run

Open Your Eyes

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Mon Jul 19, 2021 7:11 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 192
nice . . .

Don't Delete the Kisses

The Last Man on Earth

also nice . . .

Achilles Last Stand

When the Levee Breaks [Remaster]

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Mon Aug 02, 2021 11:23 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 192
după ce am avut cele două clipuri de mai sus pe repeat câteva săptămâni, am căutat și alte chestii pe net. am fost surprins să descopăr o cu totul altă față a trupei. că de aia e bine să nu te repezi cu capu'-nainte și să judeci fără știi cu adevărat despre ce vorbești.

these UK kids are SO REAL it's not even funny. raw and fresh at the same time. one of the coolest KEXP performances I have seen in a long time, hands down! funny how some bands make you feel like you've been living under a rock for a number of years without even realizing it.

Wolf Alice: Live on KEXP Seattle, 2015

Wolf Alice: NPR Music Tiny Desk Concert

Wolf Alice: Live on KEXP Seattle, 2017

for their full first album, My Love Is Cool (2015), watch the first song below; the others are linked to it (no action is required, just sit back and relax).

enjoy responsibly!

Turn to Dust [with lyrics]

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 

Display posts from previous:  Sort by  
Post new topic Reply to topic  [ 19 posts ]  Go to page Previous  1, 2


Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest


You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot post attachments in this forum

Search for:
Jump to:  
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group