Politehnica Timisoara - forumul suporterilor

It is currently Fri Jul 23, 2021 6:42 pm




Post new topic Reply to topic  [ 114 posts ]  Go to page Previous  1 ... 7, 8, 9, 10, 11, 12  Next
Author Message
 Post subject: Re: Hochei
PostPosted: Tue Jun 08, 2021 8:52 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 191
06/07/21 [Round II, Day 9]

East Division

nu am putut viziona meciul ăsta că a început puțin prea devreme pentru o zi lucrătoare, mai ales dacă luăm în considerare și diferența de fus orar (sunt cu două ore în urma coastei de est). din rezumat însă (dar și din evoluția scorului) îmi dau seama că a fost un meci extrem de spectaculos. ei bine, dinamica seriei s-a modificat. Bruins trebuiau să câștige această partidă disputată în fața propriilor suporteri, având în vedere că următorul meci se va desfășura în Long Island și poate decide calificarea. gazdele au început în forță înscriind în primele minute prin Pasternak. dar Islanders au egalat prin Barzal, după care au preluat conducerea prin Palmieri (care a înscris deja 6 goluri în ediția curentă a playoff-ului; asta da productivitate). nesuferitul de Marchand a izbutit apoi o fază de generic, care l-ar face invidios până și pe McDavid. o fi având Marchand un caracter discutabil dar când vine vorba de hochei, le știe băiatul. din păcate pentru gazde, aici li s-a cam rupt filmul. au început să facă faulturi, fiind deci penalizați cu inferioritate numerică. oaspeții au înscris de trei ori la rând (numitul Eberle a reușit și el un gol după o perioadă de secetă; apropo, pe când (se) juca la Edmonton se ocupa printre altele cu reclamele publicitare, așa la sanchi). e adevărat că portarul Varlamov a avut câteva intervenții providențiale, fapt care i-a ajutat pe Islanders să se detașeze pe tabela de marcaj. am mai spus-o nu de mult: fără un portar beton nu ai ce căuta în tururile superioare ale Cupei Stanley. Bruins au încercat să revină, dar nu au putut recupera deficitul de trei goluri. s-ar putea ca în meciul următor să înregistrăm încă o surpriză (eliminarea celor din Boston, mai bine cotați). sincer, n-aș suferi prea mult.

New York Islanders @ Boston Bruins 5 - 4 [game 5, NYI leads 3 - 2]

North Division

aduceți mătura și fărașul, vă rog, pentru că Montreal Canadiens au reușit performanța de a-i sparge în bucăți pe Winnipeg Jets. încă o dată, Edmonton Oilers, să-ți fie rușine! divizia de nord și-a stabilit, prima, campioana. complet surprinzător, a câștigat echipa creditată cu cele mai mici șanse la debutul post-sezonului. felicitări Montreal pentru calificarea memorabilă! din păcate pentru ei și pentru hocheiul canadian în general, seria următoare le va fi fatală. fiindcă vor avea de depășit pe unul din cei doi monștri ai diviziei de vest: Colorado Avalanche sau Las Vegas Golden Knights. nu vreau să mă antepronunț, dar Montreal Canadiens le sunt inferiori ambelor. evident că mi-aș dori o echipă canadiană în finala Cupei Stanley (întâmplător, Montreal a fost ultima echipă din Canada care și-a adjudecat trofeul suprem în 1993). dar oricât optimism încerc să pompez în textul ăsta, chiar nu văd cum Canadiens i-ar putea elimina fie pe Avalanche, fie pe Golden Knights. but never say never. dacă ar reuși chestia asta, probabil că ar avea șanse să câștige și finala mare. oricum, e mult prea devreme pentru astfel de discuții. în meciul din seara asta, însă, Canadiens și-au făcut singuri viața dificilă, ca niște fleți. conduceau la începutul reprizei secunde cu 2 - 0 dar le-au permis celor din Winnipeg să reintre în joc (mai abitir ca la fotbal, scorul de 2 - 0 în hochei, mai cu seamă în playoffs, nu e unul pe care te poți baza prea mult). a fost tresărirea de orgoliu a oaspeților. trebuiau să facă și ei ceva pentru a șterge impresia de penibil pe care au lăsat-o pe parcursul seriei. au reușit să ducă meciul în prelungiri (ceea ce probabil a fost tot ceea ce puteau spera), dar în overtime a fost game over. take that, Winnipeg! să vedeți și voi cum e să fii eliminat prin bătaie la curu' gol. singurul jucător fericit din lotul lui Jets este la ora actuală este Mark Scheifele, care a scăpat de o bumbăceală artistică din partea lui Weber. nu știu cum stă cu memoria căpitanul echipei din Montreal, așa că nu-mi dau seama dacă-l va ierta pe Scheifele sezonul următor sau nu. în orice caz, după cu spuneam acum câteva zile, gestul necugetat al lui Scheifele din finalului primului meci a constituit punctul de cotitură al întregii serii. dacă reușea să-și țină nervii în frâu la faza aia care oricum era o cauză pierdută, cine știe, poate că istoria acestei serii s-ar fi scris altfel. bye, bye Jets, you won't be missed (hai că acum sunt rău).

Winnipeg Jets @ Montreal Canadiens 2 - 3 in OT [game 4, MTL wins 4 - 0]

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Hochei
PostPosted: Wed Jun 09, 2021 9:08 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 191
06/08/21 [Round II, Day 10]

Central Division

nu, nu mă laud, doar spun că am avut dreptate :mrgreen:. adio, "sweet Carolina," ca să-l parafrazez pe amicul Neil Diamond. mă rog, e "sweet Caroline," but who cares, and who gives a damn. experiența a învins elanul tineresc. anul ăsta, că la anul nu se știe. în ceea ce le privește pe "uragane" (doamne ce nume și-au ales și ăștia), n-ai cum să te califici în semifinalele Cupei Stanley fără să câștigi vreun meci din cele trei (!) disputate acasă. fiindcă, vedeți voi dragii moșului, Carolina Hurricanes au pățit aceeași belea ca Toronto Maple Leafs & Edmonton Oilers. au terminat sezonul regulat pe primul loc în divizia centrală, la 5 puncte de campionii din Tampa Bay (în clasamentul general s-au situat undeva foarte sus, la numai 2 puncte în spatele echipei Colorado Avalanche). și-au asigurat astfel avantajul arenei proprii în primul meci al seriilor playoff până în semifinale (inclusiv), sau chiar până în finala mare, dacă adversara ar fi fost o echipă clasată sub ei în sezonul regulat. numai că play-offul e o cu totul altă mâncare de pește. e ca și cum după stabilirea țintarului (bazat pe clasamentul sezonului regulat), tabla se șterge și totul începe de la zero. nu poți să te prezinți la meciuri doar din inerția dobândită în timpul sezonului regulat că te-ai fript. dar spre deosebire de Toronto sau Edmonton (care s-au făcut de cacao big time), Carolina Hurricanes ies din competiție cu fruntea sus. au fost eliminați la urma urmelor de campionii la zi. iar seria a fost mult mai echilibrată decât o indică acest sec 4 - 1 la partide. it's "back to the drawing board" for them, but unlike Edmonton, they don't have so many holes în their team to fill. probabil că vor căuta să aducă un portar. ăsta e unul din posturile care au făcut diferența în meciurile contra celor din Tampa Bay. cred că Brind'Amour a greșit atunci când l-a scos dintre țevi pe Nedeljkovic, după meciul 2. Mrazek a avut ocazia să se impună ca titular dar și-a arătat clar limitele în meciul 4. spre deosebire de Hudobin și Demko anul trecut, el nu a făcut saltul ăla magic direct into the groove. dar în mod clar seria nu s-a pierdut pe mâna lui. per total, Tampa Bay a fost nu doar echipa mai matură ci și mai valoroasă. e ceea ce s-ar putea numi o echipă deplină, cu linii echilibrate, solide, și un portar excelent (pe alocuri fenomenal; de exemplu, în meciul din seara asta a parat toate cele 29 de șuturi ale gazdelor). rămâne de văzut cu cine se vor duela în semifinale: Bruins sau Islanders? îmi place această echipă din Uniondale, New York. sigur, vor trebui să treacă și de ultimul hop din seria contra celor din Boston. dacă s-ar califica în semifinale, ar fi o reeditare a finalei conferinței din 2020. atunci Tampa Bay Lightning s-a impus în șase meciuri. ar fi momentul ideal pentru o revanșă.

Tampa Bay Lightning @ Carolina Hurricanes 2 - 0 [game 5, TBL wins 4 - 1]

West Division

ce victorie uriașă, fără niciun gram de exagerare, pentru cavalerii aurii. în același timp, o palmă dată tuturor detractorilor care au susținut adeseori că Golden Knights sunt o echipă artificială, că au fost mereu împinși la spate de arbitru, etc. ei bine, e greu de aruncat acuzații acum, la finalul meciului cu numărul 5 din finala diviziei. performanța lor de a întoarce soarta seriei de la 0 - 2 e remarcabilă. mă rog, după cum scriam undeva mai sus, au pierdut întrucâtva nemeritat meciul al doilea. de fapt, singurul meci cu adevărat bun făcut de Colorado a fost primul, când cei din Vegas veneau după o serie obositoare împotriva echipei Minnesota Wild. în seara asta, toată lumea aștepta o răbufnire de orgoliu din partea gazdelor. să-ți vezi vikingii pălmuiți în așa hal și să nu reacționezi ca și cum ar fi sfârșitul istoriei nu cadrează cu spiritul hocheiului din NHL. e pur și simplu inimaginabil, o adevărată contradicție în termeni. dar partida a început destul de calm. mai așezat decât ne așteptam toți cei care o urmăream în direct sau la TV, de la specialiștii de calibru maxim la diletanții cum sunt și eu. de parcă echipele s-ar fi studiat îndelung, fiecare ezitând să facă prima mișcare cu adevărat periculoasă (to draw the first blood, cum sună una din expresiile favorite ale comentatorilor). mai erau câteva fracțiuni de secundă din prima repriză când Saad a pătruns pe stânga și, cu toate că era talonat de un adversar, a șutat spre poartă. probabil că nici el nu aștepta foarte multe de la șutul cu pricina (un șut bun, dar parabil, după părerea mea). a fost momentul unei stupori generale. fiindcă în loc să pareze pucul trimis pe sus cu umărul drept, portarul Fleury a încercat în schimb să-l prindă cu mâna stângă (cea cu mănușa), printr-un gest care nu a părut deloc natural (ia încercați să vă scărpinați cu dreapta în partea stângă a capului, sau invers, să vedeți ce confortabil e). pucul a trecut de linia porții pe când mai erau doar 0.8 secunde din repriză. un gol aiurea, pe care sunt sigur că Fleury (alintat Flower de către colegi) l-a regretat imediat. dar era prea târziu. să iei un gol chiar înainte de pauză, care pe deasupra mai e și parabil, îți toarnă puțin plumb topit prin venele picioarelor. adversarii, dimpotrivă, prind aripi. am mai spus-o: hockey is ultimately a game of momentum. destul că Avalanche au înscris și al doilea gol imediat după pauză. la 2 - 0 pentru gazde mi-am zis, okay, cred că acum se rupe zăgazul. dar încet, încet cavalerii aurii au preluat inițiativa. au șutat mai mult la poartă și au profitat de gafele echipei din Denver. au demonstrat cu prisosință că sunt o echipă masivă, închegată. doar două pase ale gazdelor, una direct la adversar și cealaltă neglijentă, au fost suficiente pentru ca Golden Knights să înscrie două goluri în repriza a treia. Avalanche s-a năpustit în atac dar n-au reușit nimic ("de vină" a fost evident și Fleury). meciul a ajuns astfel în prelungiri, unde Las Vegas n-a avut nevoie decât de 50 de secunde pentru a înscrie golul de aur (era să scriu "de aer" :lol: ). game (and series?) over. chiar îmi spuneam în timpul meciului că echipa care îi elimină pe Colorado Avalanche au cele mai mari șanse să câștige Cupa Stanley. în orice caz, este cu siguranță una din seriile cele mai interesante, palpitante și spectaculoase din playoff-urile ultimilor ani. păcat că la finalul ei, una din combatante va trebui să iasă din competiție. damn you, playoff rules!

Las Vegas Golden Knights @ Colorado Avalanche 3 - 2 in OT [game 5, VGK leads 3 - 2]

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Hochei
PostPosted: Thu Jun 10, 2021 7:55 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 191
06/09/21 [Round II, Day 11]

l-am văzut azi în treacăt la TV pe Scheifele care era intervievat după eliminarea echipei sale. băi, dar băiatu' ăsta chiar are niște probleme nu doar de comportament ci și cognitive. în primul rând continuă cu placa aia deja învechită cum că suspendarea primită (de 4 jocuri) a fost exagerată, că cineva vezi doamne acolo sus (în NHL) l-a vrut scos complet din serie. păi bine, bai dimwit ce ești, dar lovitura ta intenționată nu l-a scos pe tușă pe Evans pentru toată seria? l-ai băgat instant în comoție cerebrală, că nici nu se știe dacă mai apucă să joace în seminfinale, și tot tu de dai victimă? nici măcar un "îmi pare rău și îmi cer scuze în primul rând lui Jack Evans și familiei lui apoi coechipierilor mei și clubului pentru că prin acțiunea mea nesăbuită am contribuit la eșecul din playoff." nimic de genul ăsta. ba mai mult. imediat după faza cu autovictimizarea a început s-o dea în bălării cu o teorie a conspirației de mai mare frumusețea. cică cineva acolo sus (tot în NHL, firește) nu vrea ca Winnipeg Jets să se califice mai departe, că așa ceva nu s-ar întâmpla cu Toronto și Edmonton, pe care toți le vor calificate. really? de aia au fost eliminate atât Toronto cât și Edmonton fix în primul tur (Edmonton exact de către Winnipeg), tocmai pentru că marii granguri din NHL au tras discret de niște sfori de-acolo din culise astfel încât Leafs și Oilers să avanseze nestingherite în turul doi al playoff-ului. chiar așa, Mr. Scheifele? din puțul gândirii, nu alta. not the sharpest tool in the box this guy, for sure. sper că se va alege cu o amendă după elucubrațiile astea pe post de justificări.

East Division

bun așa băieții! Bruins au devenit și ei istorie, în timp ce New York Islanders se pregătesc de reeditarea confruntării cu Tampa Bay Lightning. am voie să spun "excelent"? că nu vreau să par că sunt biased :mrgreen:. anyways, fun fact: în ambele ediții ale playoff-ului când Tampa Bay a câștigat Cupa Stanley (2004 respectiv 2020), una din adversarele pe care le-au eliminat în drumul spre trofeul suprem a fost . . . New York Islanders. ouch! ce să înțelegem de aici, că dacă îi elimină încă o dată își pot trece toți jucătorii numele pe cupă chiar înaintea finalei mari? vor fi the Isles capabili să-și ia măcar o dată revanșa? orice s-ar întâmpla, seria promite să fie spectaculoasă. back to tonight's game. am pierdut prima repriză, dar n-am avut prea mult timp de regrete, fiindcă în repriza a doua s-a jucat practic meciul. New York Islanders le-au dat adversarilor "cauciuc" cât încape.

paranteză: în urmă cu mai mulți ani, am fost într-o vizită de Crăciun la un amic canadian care joacă împreună cu câțiva prieteni într-un fel de beer league aici în oraș. avea pe vremea aia vreo 55 de ani, dar se menținea foarte bine din punct de vedere fizic. am coborât la un moment dat în basement să-mi arate echipamentul de joc. atunci am vazut și pipăit pentru prima oară un puc adevărat. ce m-a surprins aproape până la șoc a fost tăria de oțel a cauciucului din care era confecționat pucul. mă trec fiorii pe șira spinării de fiecare dată când văd la televizor cum pucul îl izbește pe câte un jucător în plin fizic, mai ales în zonele mai puțin protejate. nici nu-mi pot închipui durerea pe care o provoacă bucata aia de cauciuc care zboară cu viteze de până la 150 de km la oră (recordul de 175 km/h e deținut de Zdeno Chara dar nu a fost înregistrat într-un meci oficial, ci la NHL All-Star Skills Competition în 2012). îmi zdrăngăne dinții-n gură numai când îmi închipui momentul impactului. păi nu de mult un junior din Rusia a murit după ce pucul respins de un apărător l-a lovit în osul temporal. am un respect maxim pentru jucătorii care se culcă în fața pucului pentru a bloca un șut.

deci după o primă repriză relativ echilibrată (deduc după scor), a urmat prăpădul. trei goluri mari și late care au pus practic capăt meciului și seriei. nu-i vorbă că s-a jucat foarte intens și în repriza a treia. gazdele, deși presate pe alocuri, s-au închis perfect în defensivă (cu excepția golului reușit de nesuferitul Marchand, again!). de fapt compartimentul defensiv al echipei New York Islanders (plus portarul Varlamov) au excelat pe parcursul seriei. am văzut un pressing (de fapt ar trebui să-l numesc forechecking) agresiv cu care gazdele le-a terminat benzina oaspeților, am văzut angajament total, am văzut posesie prelungită, chiar în treimea celor din Boston. faza de arhivă a venit pe când mai erau vreo 5 minute din meci și scorul era 4 - 2. Bruins încercau disperați să iasă din jumătatea proprie pentru a-i permite portarului Rask să se repeadă pe banca de rezerve la schimb cu un atacant. jur că preț de vreo 3 minute oaspeții nici n-au apucat să miroase pucul, dar să-l mai agațe cumva. au fost înlănțuiri de pase care nu se mai terminau, unele chiar prin spatele porții lui Rask. secundele și minutele se scurgeau și împreună cu ele viața echipei din Boston. n-am mai văzut ca o echipă să-și înghesuie în asemenea hal adversarii în propria lor treime, chit că aveau un avantaj de două goluri pe tabela de marcaj. finalmente, prin minutul 17 și ceva (al reprizei, nu al meciului), Islanders au slăbit presiunea astfel încât Bruins au reușit să-și aducă un atacant pe gheață în locul lui Rask. pe cuvânt de onoare că mi-am zis atunci, "și acum o să vină un empty-netter." boy, was I wrong! Boston au încasat nu unul, ci chiar două goluri cu poarta goală (vezi ce scriam undeva mai sus despre ce se întâmplă când echipele rămân descoperite în poartă pentru a forța înscrierea unui gol). my goodness, that was like rubbing salt in the wound, adding insult to injury. și uite așa încă un underdog a făcut pipi pe calculele hârtiei. o mențiune specială despre public. s-au auzit minunat la TV. au cântat și au scandat nonstop în ultima repriză. pe cuvânt de onoare, dacă aș fi închis ochii aș fi jurat că se transmite un meci de pe Anfield Road. mișto de tot. uite de aia nu prea duc dorul fotbalului (chiar de Liga Campionilor, că ce se întâmplă în România nici nu merită numele de fotbal, no offense).

Boston Bruins @ New York Islanders 2 - 6 [game 6, NYI wins 4 - 2]

Bonus

NHL Try Not To Laugh Part 3! ultima fază e mortală. ce oameni, domnule! :lol: :lol: :lol:

NHL "Jumbotron" Moments "galeria" lu' Nashville la 3:43 (that escalated pretty quickly) :lol: :lol: :lol:

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Hochei
PostPosted: Fri Jun 11, 2021 9:32 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 191
06/10/21 [Round II, Day 12]

West Division

ascult Led Zeppelin, Over the Hills and Far Away ("Hey lady, you got the love I need / Maybe more than enough / Oh darling, darling, darling / Walk a while with me / Ohh, you've got so much, so much, so much"), și simt cum mi se împăienjenesc ochii. chiar așa, oare de ce? prin aer plutește greu o despărțire. cineva pleacă departe, nu se știe pentru cât timp, și chestia asta doare. e o durere nici prea-prea, nici foarte-foarte, în tonuri minore. suficient cât să-ți auzi inima cum bate în piept, de parcă i-ar face cuiva cu mâna de acolo, din cușca ei toracică. inima, te gândești, nu are nevoie de lumină, inima e o cârtiță care iubește întunericul. meciul s-a încheiat cu puțin timp în urmă, jucătorii și-au strâns mâinile bărbătește, s-au felicitat reciproc, iar acum își văd de-ale lor, fiecare pe drumul său propriu. voi o luați încolo, noi ne îndreptăm în direcție opusă. meciul s-a terminat nu de mult, iar eu am rămas țintuit în scaun, ca și cum s-ar fi sfârșit ceva mult mai mult decât un meci sau o serie de playoffs. un păianjen îmi trece dintr-un ochi în celălalt, apoi face cale întoarsă. eu mă întreb cu ce propoziție să încep textul din seara asta. care din ele ar fi cea mai vrednică să fie cea dintâi? ar trebui să fie ceva strălucitor, hiperbolic, ceva care să capteze atenția numaidecât. dar cum să transcrii bătăile din aripi a acelor trilioane de fluturi submicroscopici care dau, simultan, contur realității macroscopice? oricât de exhaustiv ai vrea să fii, ceva rămâne mereu pe dinafară. îmi închipui cât de ocupate tre' să fie armatele de stenografi divini care ne trec pe curat viețile fiecăruia dintre noi în parte. cum lucrează ei în trei schimburi, 24/7/365 ca să nu le scape cumva vreo moleculă de viață, peste tot pe unde se manifestă ea.

unul din ei scrie, "ce meci, ce serie, ce echipe, ce păcat!" eu trag cu ochiul la caietul lui și copiez ce văd acolo. ce meci, ce serie, ce echipe, ce păcat! aș fi vrut ca să nu se termine chestia niciodată. auziți, voi chiar nu vreți să jucați așa, din două în două zile, până pe la toamnă? mama lor de țintare și de reguli și de Covid. dar formulările astea patetico-bombastice, trase în vata de zahăr a figurilor de stil nu sunt constructive, nu duc nicăieri. fiindcă dramatismul umple viața cu sens. jocul, oricât ar fi el de joc, are nevoie de o miză, altfel își pierde complet rațiunea. până și într-un joc trebuie să fie ceva în joc. victoria și înfrângerea sunt cele două fețe ale aceleiași monede. cu alte cuvinte, ca să pun apăsat punctul pe i, nu pot exista una fără cealaltă. ce sens ar mai avea victoria, dacă nu ar fi obținută împotriva cuiva? nu pot exista doi învingători în același joc: pentru ca cineva să câștige, altcineva trebuie să piardă. generalizând discuția, la fel stau lucrurile cu binele și răul. pentru ca unul din ele să capete relief, celălalt trebuie să existe în mod necesar. sau: fiecare se profilează pe fundalul constituit de celălalt. dualismul ăsta e înscris în fibra cea mai intimă a universului. lumea în sine nu e nici bună, nici rea. ea pur și simplu este.

revenind la concretul nostru cel de toate zilele, trebuie să acceptăm faptul că doar una din cele două combatante se putea califica mai departe. cu toate că mi-am dorit ca Golden Knights să ajungă în semifinale (habar n-am de ce, nu sunt fanul lor), spre finalul partidei m-a cuprins o părere de rău greu de exprimat în cuvinte, o mâhnire aproape metafizică asemeni melancoliilor post-coitus. mă uitam la jucătorii echipei Colorado Avalanche, la tristețea care-și făcea loc pe chipurile lor, și mi-am dat seama că munciseră atât de mult ca să se impună, dar când colo răsplata primită era eșecul dureros. nimic nu e însă în zadar. căci ce valoare ar mai avea victoria cavalerilor fără efortul depus de adversarii lor? Colorado Avalanche sunt co-participanți sau copărtași în (la?) succesul echipei Las Vegas Golden Knights. fără ei, adică fără jucătorii echipei Colorado Avalanche, victoria celorlalți și mai ales minunăția încleștării n-ar fi fost posibile. firește că dacă ar fi să intri în vestiarul învinșilor imediat după meci ca să le spui celor de acolo toate aceste lucruri frumoase (și adevărate), mai întâi te-ar privi foarte ciudat, apoi ar arunca după tine cu ce le-ar veni la îndemână, o cască, o crosă, sau chiar cu o patină.

și cât de bine a început totul pentru Colorado. ca un vis adevărat. gol în secunda 15 a meciului și energie debordantă. dar totul s-a risipit exact asemeni visului atunci când portarul Grubauer a încasat, inexplicabil, un gol ușor. a softie, cum se spune pe aici. pentru că și eroii sunt în ultimă instanță tot oameni, iar zeii coboară din când în când pe pământ. astfel încât avantajul inițial, atâta cât a fost el, s-a dus urgent pe apa sâmbetei. și când te gândești că nu era nici măcar minutul doi. s-a jucat deschis, pe contre, alert, de genul care pe care. ca în playoff. sala a fost plină: peste 18.000 de spectatori pregătiți pentru spectacol, dacă tot erau în Vegas. și n-au plecat acasă dezamăgiți. gazdele conduceau cu 2 -1 la pauză, dar în repriza a doua, strânși cu ușa, Colorado au început să preseze, iar cavalerii au cedat inițiativa. pe la jumătatea reprizei secunde, raportul șuturilor a fost 7 - 1 în favoarea oaspeților. cu toate astea, nu au reușit să preia conducerea, din cauză și de Fleury. e-adevărat că au înscris de două ori, dar au și primit două goluri. scorul era totuși suficient de strâns pentru ca lumea să ia la modul cel mai serios în calcul prelungirile. n-a fost cazul. în repriza a treia, Colorado au mai primit un gol, iar la scorul de 3 - 5 au devenit vizibil crispați pe măsură ce minutele treceau. iar când și-au retras portarul pe bancă pentru a avea superioritate numerică în jocul din treimea adversarului, ce credeți că s-a întâmplat? exact, au mai primit un gol. cu un jucător în plus în atac preț de câteva minute bune, nu s-au apropiat foarte periculos de poarta lui Fleury decât o dată sau cel mult de două ori.

mi-a plăcut ce spunea unul din comentatorii canadieni (el însuși fost jucător în NHL), anume că hocheiul este esențial un joc al erorilor. la viteza și intensitatea cu care se joacă fiecare puc, greșelile sunt inevitabile. unul din scopurile jucătorilor de fiecare dată când intră pe gheață este să-și forțeze adversarul să greșească. iar în seria asta, jucătorii echipei din Colorado au făcut mai multe greșeli. a fost din nou un meci cu o risipă imensă de energie. victoriile nu se obțin numai cu ajutorul fazelor strălucitoare (jucătorii lui Oilers pot depune mărturie în sensul ăsta), ci și cu mult efort fizic, care e cel mai adesea mai puțin vizibil decât fentele care-ți iau una-două ochii. bagi puternic umărul și șoldul, îți folosești crosa în așa fel încât să-ți obligi adversarul să cedeze posesia (cross-checking). o mulțime din bătăliile astea extrem de importante se duc în zone aparent neutre, în colțurile patinoarului sau la mantinelă. iar Vegas au excelat la jocul fizic, bărbătesc.

cine și-ar fi închipuit, după dezastrul din primul meci, că Golden Knights vor reveni atât de spectaculos? dar tocmai din cauza asta calificarea e pe deplin meritată. în semifinale, programul arată după cum urmează: New York Islanders @ Tampa Bay Lightning (primul meci duminică), respectiv Montreal Canadiens @ Las Vegas Golden Knights (primul meci luni). mi se pare foarte interesant, și de bun augur, că două dintre semifinaliste sunt echipe care au fost considerate ca fiind outsidere la începutul playoff-ului. NHL hockey is alive and kicking.

Colorado Avalanche @ Las Vegas Golden Knights 3 - 6 [game 6, VGK wins 4 - 2]

Bonus

NHL Funny In-Game Moments [7:50 & 8:07 give new meaning to the expression "black eye" :lol:]

NHL "Faked Him Out" Moments

_________________
less is more . . . more or less.


Last edited by phil™ on Mon Jun 14, 2021 9:13 am, edited 3 times in total.

Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Hochei
PostPosted: Mon Jun 14, 2021 2:26 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 191
06/13/21

Semifinals, Day 1

s-a jucat la matineu (cel puțin pentru fusul meu orar). nu-mi plac meciurile de matineu, dar astăzi programul îmi vine la fix pentru că trebuie să tai iarba mai pe seară. am ajuns în penultima fază a competiției și de-acum lucrurile devin cât se parte de serioase (nu că ar fi fost frivole în primele două tururi). pe deasupra, mai e și concurența cu Campionatul European. din ce am văzut weekend-ul ăsta meciurile sunt transmise în direct și în Canada. dar fotbalul, deși a prins ceva rădăcini în America de Nord, mai are mult până să-și asigure un segment semnificativ din audiență. în State, concurența e și mai acerbă, cu cel puțin patru sporturi de echipă deasupra fotbalului în ceea ce privește popularitatea: fotbal american, baschet, baseball, hochei.

așadar, în prima semifinală se întâlnesc Tampa Bay Lightning (cotată ca favorită la calificare) și New York Islanders. cum spuneam într-o postare anterioară, este reeditarea uneia din seriile de anul trecut când Tampa Bay i-au eliminat pe Islanders. dar seria respectivă a fost destul de strânsă, cu două meciuri decise în prelungiri. probabil că cei mai mulți dintre cei care urmăresc cu atenție playoff-ul de anul ăsta se întreabă dacă Islanders vor reuși să facă un salt, comparativ cu 2020, care să le asigure finalmente calificarea (au pierdut-o de două ori până în prezent în duelurile cu echipa din Florida). în cele tururile precedente, newyorkezii (le spun astfel cu toate că nu sunt propriu-zis din metropolă) au eliminat două echipe nu doar de tradiție ci și în formă (Pittsburgh Penguins, campioana diviziei de est), respectiv Boston Bruins. cea mai mare greșeală a campionilor en-titre ar fi să-și subestimeze adversarii.

prima repriză, pe care am urmărit-o, recunosc, doar cu coada ochiului, a fost destul de anostă, fără niciun gol înscris. chiar mă gândeam că nici nu poți fi liric în comentarii atunci când ai de-a face cu un asemenea joc :mrgreen:. sau poate că așteptările subsemnatului erau prea mari în raport cu seria fenomenală pusă în scenă de Las Vegas și Colorado (nu vreau să îmi exprim părerea prea devreme, dar cred că va intra în istorie ca cea mai bună serie a playoff-ului din 2021). ambele echipe au jucat foarte atent pentru a nu comite faulturi și a rămâne astfel în inferioritate numerică. mai ales Tampa Bay sunt foarte periculoși în power-play. dar mi s-a părut destul de evident că echipa vizitatoare n-a început meciul timorată, de parcă era hotărâtă să încline balanța seriei în favoarea lor chiar în deplasare. soarta meciului s-a decis în repriza secundă, când Islanders au fost echipa mai periculoasă. modul în care au știut să pună presiune pe gazde a creat suficiente turnovers (pase la adversar), de pe urma cărora au profitat cu mare folos. în minutul 3 sau 4 al celei de-a doua reprize a venit primul advertisment: Bailey a ajuns față în față cu Vasilevskiy, l-a fentat și a plasat pucul la colțul de sus, dreapta. doar transversala i-a salvat pe cei din Tampa Bay de gol. dar în minutul 13 (evident că într-o zi de 13!), norocul gazdelor s-a terminat brusc când același Bailey l-a găsit pe Barzal pe dreapta cu o pasă superbă. după ce și-a depășit în viteză adversarul, Barzal a șutat precis, printre picioarele lui Vasilevskiy pentru 1 - 0. a fost momentul când dom'șoara Statistica și-a scos colții, privind spre banca gazdelor, așa cum numai ea știe s-o facă: era doar a treia oară în această ediție a playoff-ului când Tampa Bay nu reușea să deschidă scorul în meci. de ambele dăți când s-a întâmplat asta, a terminat partida învinsă (pe de altă parte, din cele 9 meciuri în care au înscris primii au câștigat nu mai puțin de opt!).

aceeași dom'șoară Statistica a mai făcut un anunț de rău augur pentru gazde la finalul reprizei secunde: în cele 5 meciuri precedente când au condus după două reprize, Islanders au câștigat de fiecare dată. ooops. în repriza a treia, parcă pentru a-i da dreptate dom'șoarei mai sus menționate, oaspeții au mai înscris o dată prin Ryan Pulock (canadian și el) care a tras de la distanță iar pucul a trecut oarecum inexplicabil prin Vasilevskiy, având în vedere că portarul gazdelor avea vizibilitate perfectă (era minutul 6). trebuie însă menționat că golul nu a picat chiar din senin, ci în urma unei lupte surde la mantinelă câștigată de Islanders. dominarea oaspeților s-a văzut și în raportul șuturilor: pe la mijlocul ultimei reprize NYI conduceau cu 30 la 25. golul gazdelor, marcat de Point pe un power play (why am I not surprised), când Tampa Bay l-au retras pe bancă pe Vasilevskiy pentru a se năpusti în atac cu 6 jucători a fost ceva de genul "too little, too late." mai erau de jucat doar vreo 58 de secunde din meci (nu-i vorbă că se pot întâmpla foarte multe într-un minut în hochei). și uite-așa, presiunea apasă acum asupra echipei din Tampa Bay. seria e departe de a fi pierdută, firește, dar un beculeț de alarmă s-a aprins și pâlpâie amenințător în vestiarul campionilor.

New York Islanders @ Tampa Bay Lightning 2 - 1 [game 1, NYI leads 1 - 0]

Bonus

NHL "Childish Moments [oricât ar fi ei de mari și de tari, hocheiștii profesioniști, sau cel puțin unii dintre ei, au o pronunțată latură "ludică" (folosesc ghilimelele ca să nu apelez la termeni peiorativi). primele două faze explică de ce Marchand e atât de detestat (de suporteri și ceilalți jucători)].

NHL Mic'd Up Handshake Lines [m-am întrebat adeseori ce-și spun jucătorii în timpul ritualului strângerii mâinilor de la sfârșitul unei serii din playoff (chestia asta nu se întâmplă în timpul sezonului regulat)].

gata, am fugit să-mi tund gazonul ("your lawn will be a showstopper, showstopper / your lawn will be a jaw dropper, jaw dropper / La-la-la, la-la-la / La-la-la, la-la-la") :mrgreen:.

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Hochei
PostPosted: Tue Jun 15, 2021 8:12 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 191
06/14/21

Semifinals, Day 2

okay, voi ați auzit de animalele alea care în momentele de pericol se umflă (în pene sau în piele) pentru a le apărea celor din jur mai mari decât sunt în realitate? ei bine, cam așa au procedat Montreal Canadiens în debutul meciului din seara asta. mă frecam la ochi, nevenindu-mi să cred cu ce aplomb s-au aruncat în atac încă din secunda 1 (la propriu). mi-am zis, hai că ar fi prea de tot să reușească ăștia (adică Montreal) ce n-au reușit ăialalți (adică Avalanche). tactica asta, de-a te da, la propriu, mai mare decât ești, e minunată (și cu succes garantat) atunci când nu ești nevoit s-o aplici mai mult de vreo 5 minute. cu alte cuvinte, cam cât le ia plămânilor să ți se golească de aer. că după aia, Dumnezeu cu mila. redus la adevăratele tale dimensiuni, devii ceea ce ai fost dintotdeauna, anume o victimă sigură. cu toate că evoluau în deplasare în fața unei echipe mai valoroase, care era pe deasupra susținută de aproximativ 18.000 de suporteri, Montreal Canadiens au reușit totuși să se umfle în propria piele cu atâta talent că i-au prostit până și pe cavaleri. oaspeții au avut posesia și câteva ocazii chiar periculoase, dar Fleury, care se trage din Kebek, adică din patria a cărei capitală e chiar Montreal, a închis foarte bine toate ușile porții din dotare.

paranteză. al enșpelea motiv pentru care nu poți avea succes în playoffs fără un portar în formă: un asemenea portar, concentrat la maxim încă din vestiar, le permite coechipierilor să se așeze mai bine în echipamentul de joc atunci când sunt dominați copios în primele minute de joc. vreau să spun că le oferă răgazul crucial de a se dezmetici, de a se aduna care de pe unde sunt, măcar până când adversarii revin la mărimea lor dintotdeauna.

pe măsură ce canadienii pierdeau aer pe la toate ventilele, cavalerii și-au adus aminte că sunt favoriți la calificare și au procedat în consecință. dar n-au lăsat impresia că să forțează prea tare, așa cum au făcut-o în seria contra celor din Colorado. and then, slowly but surely, nature took its course. primul gol a picat ca un trăznet, la propriu și la figurat. Theodore a șutat fulgerător și imparabil lăsându-l practic fără replică pe Price. iar despre Price se poate spune orice, mai puțin că e un portar slab. pentru a avea o idee în ceea ce privește șutul, e suficient să amintesc doar că pucul s-a deplasat cu viteza de 162 de km/h. a fost pentru prima oară în 7 meciuri când Montreal s-au văzut conduși pe tabela de marcaj (și-au bătut astfel un record în playoff care data din anul 1960). după gol, s-a intrat într-un joc de uzură, fără prea multe faze de poartă, care le-a convenit de minune gazdelor. repriza secundă a debutat cum nu se putea mai prost pentru oaspeți care s-au văzut penalizați cu inferioritate numerică (Knights au avut la un moment dat chiar doi oameni în plus pe gheață timp de 13 secunde). dar au scăpat cu fața curată. numai că pe când jucătorii din Montreal se felicitau în gând că încercarea trecuse cu bine, a picat golul doi. Theodore a lăsat impresia că se vrea să șuteze din poziție centrală dar cred că pucul nu i-a venit pe crosă cum trebuia (sau totul n-a fost poate decât o fentă elaborată) așa că i l-a pasat în dreapta lui Martinez al cărui șut l-a prins pe Price pe picior greșit (portarul canadienilor era pregătit să pareze șutul lui Theodore care n-a mai venit). după câteva minute era să se facă 3 - 0, dar Price și-a arătat clasa, oprind șutul lui Stone pe care scria "gol." în minutul 12:05, Montreal au redus din handicap prin Caufield, pe când oaspeții erau în superioritate numerică. dar a fost un simplu foc de paie, pentru că răspunsul cavalerilor a venit, sub forma unul gol, doar 53 de secunde mai târziu (Janmark a reușit să devieze un șut chiar aproape de linia porții lui Price).

paranteză. echipele solide reușesc să neutralizeze rapid șocul primirii unui gol înscriind la rândul lor. după cum spuneam cu altă ocazie, hockey is essentially a game of momentum. ce semnal mai potrivit îi poți trimite adversarului că ești stăpân pe situație, cu toate că ai tocmai încasat un pumn în bărbie, decât să-i răspunzi cu aceeași monedă? force them to taste their own medicine. că cea mai bună apărare e atacul.

a fost probabil momentul când a devenit destul de clar că pe Montreal îi așteaptă o misiune dificilă (ca să nu spun imposibilă, că nu vreau să apar defetist). s-a disputat și repriza a treia pentru că așa scrie la regulament, dar tot degeaba. probabil că meciul mai putea continua o săptămână și Montreal tot n-ar fi egalat. au înscris pentru 4 - 1 tot gazdele (în minutul 10:08) prin Holden, care, am aflat cu ocazia asta, e un băiat dintr-o suburbie a Edmontonului.

paranteză. cum recunoști o echipă care are ceea ce se cheamă depth? atunci când din cele patru goluri, trei sunt marcate de apărători (Theodore, Martinez, Holden).

cu toate că antrenorul Dominique Ducharme și-a retras portarul pe bancă foarte devreme (pe când mai erau patru minute jumate din meci), Montreal n-au reușit să marcheze cel de-al doilea gol nici în superioritate numerică. asta spune multe despre forța defensivă a cavalerilor. dar cel puțin, spre deosebire de o grămadă de alte echipe, Canadians n-au încasat gol cât timp au jucat cu poarta descoperită. cam așa s-au desfășurat ostilitățile în acest prim meci al seriei. dacă ar reuși să-i elimine pe Las Vegas în semifinale (ceea ce nu cred că e posibil), Montreal ar realiza surpriza acestei ediții de playoff.

pronosticul meu e Las Vegas în 5 (hai maxim 6) meciuri.

Montreal Canadiens @ Las Vegas Golden Knights 1 - 4 [game 1, VGK leads 1 - 0]

Bonus

NHL Controversial Shootout Moments

NHL "Was That Necessary?" Moments

Extra Bonus

Thank You [Remaster]

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Hochei
PostPosted: Wed Jun 16, 2021 8:49 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 191
06/15/21

Semifinals, Day 3

ce aiurea! o seară în care o grămadă de chestii o iau razna și în care nu ai chef de nimic, cu atât mai puțin de hochei. nimic major dar suficient totuși să te scoată de pe orbită. principiul domino-ului: e suficient ca prima piesă din șir să cadă pentru ca tot restul șirului s-o urmeze. reacție în lanț, ce mai încoace și-ncolo. iar semifinala asta mă lasă cumplit de rece. I couldn't care less which team qualifies for the Stanley Cup final. nu cred că am mai spus-o, dar nu mă dau în vânt după echipele din conferința de est. e desigur o prejudecată de pe vremea, nu de mult trecută, când se făcea un oarecare tam-tam pe stilul diferit de hochei practicat de echipele celor două blocuri, de est și de vest. vesticii s-ar fi distins astfel printr-un joc în care accentul cădea preponderent pe factorul fizic, în timp ce esticii ar excela din punct de vedere tehnic. echipele masive care te macină precum pietrele de moară versus echipele mignone dar pline de virtuozi. din est, doar Philadelphia și eventual Boston ar face o figură întrucâtva separată, fiind parcă mai aproape de "stilul vestic."

meciul l-am văzut de-a-mpicioarelea (f*** că nici ortografia n-o mai știu de oboseală, fizică + mintală), dar nu m-am putut concentra ca să înțeleg ce se întâmplă cu adevărat pe gheață. și m-au mai enervatără și "albitrii" în prima repriză când i-au penalizat fără acoperire în regulament pe cei din Tampa Bay, moment în care oaspeții au egalat la unu. păi faza asta, domnilor care vă confundați cu zebrele, s-ar fi putut să conducă la o viciere de rezultat. din fericire n-a fost cazul. dar v-a trecut glonțul pe la ureche, nu-i așa? jucătorii la rândul lor s-au lăsat de prea multe ori pradă iritării ("cântă zeiță mânia . . ."), drept pentru care "albitrii" au dictat nu mai puțin de 8 (opt) penalizări doar în prima repriză. există nervi, doamnelor și domnilor, chiar și pe patinoarul unde se dispută una din semifinalele Cupei Stanley. cine și-ar fi putut închipui una ca asta? în orice caz, Tampa Bay i-au cam doborât pe Islanders de pe caii lor mari și frumoși, apoi au dat cu ei de gheață de s-au zguduitără pământul din temelii. și ce dacă? foarte bine le-au făcut. cel puțin la două dintre cele patru goluri, Islanders au jucat ca cizmele în apărare.

mă rog, Tampa Bay nici nu prea aveau altă alternativă dacă își doreau să mențină cât de cât echilibrul seriei. nu vrei să trăiești periculos când miza e atât de mare.

na, hai destul cu vorbele. de restul vă prindeți voi urmărind rezumatul meciului și citind comentariile celor care-și dau cu părerea pe YouTube. iar dacă n-aveți chef, it's still okay, că deja dorm pe mine în scaun.

orvoar!

New York Islanders @ Tampa Bay Lightning 2 - 4 [game 2, series tied 1 - 1]

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Hochei
PostPosted: Thu Jun 17, 2021 8:53 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 191
06/16/21

Semifinals, Day 4

I didn't see this coming. am I ready to eat some crow? I don't know, it's too early to tell. și care din următoarele afirmații e mai adevărată: a câștigat oare Montreal meciul sau, mai degrabă, l-au pierdut cavalerii? oricare ar fi răspunsul, iată o (mică) surpriză. numai bună să adauge niște sare și piper în semifinala asta care părea la un moment dat că se deplasează pe o stradă cu sens unic și gust sălciu. au fost 46 de grade la ora începerii partidei în Las Vegas! căldură mare, monșer. să ne oprim puțin acestui fapt insolit: se joacă hochei în inima deșertului, la o temperatură de 46 de grade. și-a pierdut lumea mințile sau ce? în interiorul arenei, aparatele de aer condiționat transpiră din greu pentru a menține o temperatură ambientală optimă. sala e plină ochi, semn că o mulțime de gură-cască și-au găsit un loc de refugiu potrivit pentru a scăpa de iadul de afară. că oricât ar fi de prost, un meci de hochei n-are cum să fie mai rău decât chinurile gheenei din oraș. și dacă e spectacol, atunci să fie, dom'le, spectacol: Usher învârte la o sirenă mai abitir decât Vasile Roaită la Atelierele CFR Grivița în '33. arena, supranumită de fanii locali "The Fortress," e împodobită cu simboluri și teme medievale: armuri, coifuri, flamuri de luptă, etc. nu vreau să mint, dar cred că au adus la meci și un cal. fiindcă, mi se pare de bun simț, cavalerii tre' să fie neapărat cavaleriști, altfel nu se pune. ce mai contează că jocul de lumini creat de laserele multicolore intră într-un dezacord temporal vădit cu restul scenografiei, spectacol să fie. că pâinea se servește imediat după încheierea circului.

și numai ce se pune măgăoaia meciului în mișcare că ceva nu decurge conform scenariului. cavalerii cavaleriști n-au cai dar aleargă pe patine. "aleargă" e de fapt aici doar o figură de stil, fiindcă băieții se mișcau pe gheață de parcă erau la promenadă. probabil se gândeau, "la ce să ne strofocăm că-i batem pe desculții ăștia în patine cu cheie și dacă patinăm cu spatele tot meciul." adică cu alte cuvinte (yes! am reușit să plasez două cacofonii în mai puțin de un rând de text scris), trăiască clipa, trăiască viața (aia de hocheist, nu de suporter). că cică ezistă și meciuri care se câștigă singure, numai că nu le-a văzut nimeni până acum (ceea ce, logic vorbind, nu constituie un argument irefutabil cum că ele n-ar iezista). așa că "desculții" nu s-au lăsat invitați prea mult la joc. și-au dat seama că e o pâine de mâncat până și în Las Vegas, până și pe caniculă. în minutul 4, Petry (care aproape că a fost alungat din Edmonton cu pietre de către suporteri acum câțiva ani pe motiv că nu ie bun dom'le) a șutat periculos dar Fleury a fost la post. după numai două minute s-a produs inevitabilul când Armia a deschis scorul pentru Montreal. ooops. "ei, hai ce vă inervați așa, că situația ie sub control. îi batem la 1, oricum. le-am dat puțin avantaj ca să nu zică că (yes!) suntem răi."

paranteză. e bine să ai un lot echilibrat în playoff, după cum am repetat ad nauseam. exemplu concret: cea de-a patra linie a canadienilor, compusă din Armia - Staal - Gustafsson, a contribuit cu 9 goluri și 23 de puncte la zestrea echipei în post-sezon! not bad at all.

ei, și imediat după gol, valoroasa dom'șoară Statistica a zâmbit: în actuala ediție a playoff-ului, din cele 9 meciuri în care au deschis scorul, Montreal au câștigat 8. glumă, glumă, băi, dar s-o știm și noi. că uite cum se îngroașă treaba. în minutul 17 al primei reprize, Toffoli a șutat pucul prin Fleury, de parcă portarul gazdelor era umplut cu aer. și s-a făcut 2 - 0. moment în care talentata dom'șoară Statistica a zâmbit cu dinții până la urechi și le-a arătat oaspeților degetul. pe ăla mare, ca de thumbs up!, nu pe ăla mijlociu: canadienii au câștigat toate cele șapte meciuri în care au înscris 2 sau mai multe goluri. raportul șuturilor era și ăla parcă din alt film (decât cel care trebuia să ruleze pe ecranele fortăreței): 7 - 1 în favoarea echipei din Montreal (în minutul 8), 12 - 4, la finalul primei reprize.

în repriza a doua, cavalerii cavaleriști au zis, gata cu dumele, de-acum înainte jucăm serios! au jucat într-adevăr mult mai serios dar din păcate la fel de împiedicat. de parcă fiecare jucător avea minimum trei picioare și băieții nu știau ce să facă cu (yes!) excesul de membre. gazdele au patinat și au șutat mai mult în repriza secundă, dar nu neapărat cu folos. a rezultat o dominare sterilă. au avut ceva ocazii, dar Price e totuși portar adevărat. iar în minutul 18 Byron (Paul, nu lordul) a scăpat singur spre poarta lui Fleury pe care l-a executat apoi cu un backhand de manual. gol de generic! în momentul ăla o voce mi-a șoptit în cap, "game ovăr, baby." pe bune, am fost convins că s-a terminat meciul. dar cavalerii cavaleriști au avut o răbufnire de orgoliu și au înscris prin Pietrangelo (alt apărător!) după numai 61 de secunde. din ce erau amorțiți, spectatorii au început să se agite prin tribune. că deh e lucru mare să marchezi un gol când ești condus cu 3 - 0 acasă.

ultima repriză s-a jucat cam în aceeași notă: o dominare teritorială a gazdelor fără urmări pe tabela de marcaj. de-abia târziu, prin minutul 15, zeii protectori ai vizitatorilor au ațipit câteva secunde în fața micilor ecrane. suficient pentru Pietrangelo să-și treacă în cont a doua reușită a serii. de notat că ambele goluri reușite de Las Vegas și-au avut originea într-un face-off câștigat de cavaleri în treimea adversarilor. sunt convins că antrenorul Ducharme (Montreal) și-a făcut în clipa aia o notiță mintală: "de insistat la antrenamentul de mâine asupra face-off-urilor în timp ce jucătorii poartă în spate câte un sac de nisip de douăj de kile." a fost momentul în care cavalerii cavaleriști s-au trezit de-a binelea și s-au prăvălit asupra adversarilor ca o avalanșă lungă de patru minute. au jucat, adică, așa cum trebuiau să joace din minutul 1 al meciului. inconstanța asta, bat-o vina. unfortunately, it was too little, too late căci reduta montrealeză a rezistat eroic până la final. per total, raportul șuturilor a fost 31 - 23 în favoarea gazdelor, ceea ce înseamnă că, cel puțin în meciul ăsta, Price > Fleury.

circul își ia acum catrafusele și se mută în Canada pentru următoarele două meciuri. dacă nu-și scot capul din cur (și asta urgent), cavalerii sunt în pericol de a-și da din nou cu stângul în dreptul. ar fi de râsul curcilor.

Montreal Canadiens @ Las Vegas Golden Knights 3 - 2 [game 2, series tied 1 - 1].

PS: de fapt, explicația înfrângerii suferite de Las Vegas e mult mai simplă. cavalerii au fost intimidați de bampirul Petry.

Jeff Petry's CRAZY EYES - Doctor Explains Wild NHL Moment

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Hochei
PostPosted: Fri Jun 18, 2021 9:15 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 191
06/17/21

Semifinals, Day 5

un meci cu (o oarecare) miză. nu pe viață și pe moarte, dar totuși important. conform însemnărilor din caietele dom'șoarei Statistica (drăguța de ea, ce personaj important a devenit), echipa care câștigă meciul 3 al seriei (după ce precedentele două s-au încheiat la egalitate) are 78% șanse să se califice în faza următoare. deci nu se poate spune că e practic calificată, dar nici mult nu-i lipsește. menționam mai sus câte ceva despre prestația jenantă a "albitrilor" în meciul cu numărul 2. au fost două greșeli majore (din fericire, nu împotriva aceleiași echipe): în prima, Adam Pelech, apărătorul echipei Islanders, l-a împins puternic din spate pe atacantul Brayden Point (apropo, atât Pelech cât și Point sunt canadieni), care a intrat la rândul lui în coliziune cu portarul Varlamov. din reluări s-a văzut destul de clar că ciocnirea a fost involuntară (practic Point nu avea cum să se oprească în timp util), dar cu toate acestea el a fost eliminat pentru două minute (pentru goaltender interference). Islanders au reușit să înscrie un gol în superioritate numerică. faza asta îmi aduce aminte de un moment extrem de dureros din istoria recentă a lui Oilers. în primul meci al finalei Cupei Stanley din ediția 2006, apărătorul Marc-André Bergeron l-a împins din spate pe Andrew Ladd, atacantul echipei Carolina Hurricanes, în preajma porții. Ladd a intrat ca un bolid în portarul Dwayne Roloson, care s-a lovit grav la genunchi. se poate spune că Bergeron și-a accidentat propriul coechipier. dar a fost momentul cel mai prost pentru un asemenea incident. Roloson n-a mai putut continua seria (fusese un adevărat erou până în partida respectivă, când Oilers conduceau de fapt în deplasare), drept pentru care petroliștii au pierdut finala dramatic, după șapte meciuri. e o presupunere cât se poate de rezonabilă că Oilers ar fi câștigat cea de-a șasea Cupă Stanley în 2006 dacă Roloson ar fi putut apăra până la sfârșit.

revenind la seria dintre Lightning și Islanders, cea de-a doua greșeală de arbitraj a avut de asemenea consecințe pe tabelă (dar de data asta în sens invers). în repriza secundă, pe un atac al echipei Tampa Bay, gazdele au avut la un moment dat șase jucători pe gheață datorită unei schimbări defectuoase. de obicei, în situații similare, arbitrii opresc imediat meciul, iar echipa cu prinsă un jucător în plus este penalizată cu 2 minute de inferioritate numerică (atenție, în 100% din cazuri nu e vorba de o fraudă intenționată, ci de o eroare care intervine la schimbarea neglijentă a liniilor). dar marți seara, jocul a fost lăsat să continue (?!?) în mod cu totul surprinzător iar Ondřej Palát, aripa echipei din Florida, a marcat. asta a fost cu adevărat o gafă de proporții. nu-mi dau seama de ce antrenorul Trotz nu a contestat golul. în orice caz, vreau să spun altceva. spre deosebire de România, în NHL greșelile de arbitraj nu sunt comentate la modul negativ în presă sau pe canalele social media de către antrenorul și jucătorii care se simt nedreptățiți. liga are reguli foarte stricte în ceea ce privește criticile vehemente la adresa arbitrilor. pe de-o parte, interdicția asta are aspectele ei pozitive: tonul și cuvintele folosite trebuie să se încadreze în stilistica discursului profesional. acuzele și atacurile la persoană nu sunt tolerate și în general atmosfera e mult mai civilizată. dar pe de altă parte, există sentimentul că arbitrii care se fac vinovați de erori mai mult sau mai puțin grave nu sunt pedepsiți corespunzător. ca antrenor și jucător trebuie să îți auto-cenzurezi propriul discurs atunci când vorbești în public (de exemplu la conferințele de presă de după meci), chiar dacă în clipele alea de tensiune îți vine să spargi ceva. numeroși fani sunt de părere că nivelul arbitrajului din NHL s-a degradat nepermis de mult în ultimul timp, iar liga nu prea pare interesată să ia taurul de coarne. evident că și aici, ca peste tot, unii suporteri merg și mai departe cu scenariile ezoterice, invocând jocuri oculte de culise și teorii ale conspirației (e.g., arbitrii sunt de multe ori rău voitori sau animați de prejudecăți meschine, unele echipe sunt avantajate dincolo de limita rezonabilului în timp ce altele sunt persecutate, și așa mai departe).

nici meciul din seara asta n-a fost lipsit de situații controversate. Adam Pelech a fost eliminat pentru două minute pentru un contact discutabil în repriza secundă la scorul de 1 - 1. în power-play-ul care a urmat, Lightning a reușit să înscrie golul victoriei. evident că Islanders vor susține că avem de-a face cu o crasă viciere de rezultat. dar adevărul e că prestația lor din primul meci de acasă a cam lăsat de dorit. jocul nu le-a mai "curs" ca în seriile împotriva echipelor din Pittsburgh respectiv Boston. nici publicul n-a fost la aceeași înălțime. chiar dacă se poate spune că Islanders au fost nedreptățiți de arbitraj, nu cred că meritau victoria în seara asta. le-a lipsit acea scânteie magică, acea luciditate strălucitoare care să le pună gândurile și tactica în ordine. mă rog, in their defense, Tampa Bay e o echipă foarte solidă și experimentată, care stăpânește la perfecție știința jocului atunci când se află în avantaj pe tabela de marcaj. iar în poartă îl au pe Vasilevskiy, considerat cel mai bun portar din NHL.

dar faza de arhivă a meciului s-a petrecut la golul egalizator al gazdelor. atunci, într-o fază confuză și potențial periculoasă, apărătorul Erik Černák (Tampa Bay) a gafat incredibil. cu toate că spațiul din spatele porții lui Vasilevskiy era complet liber, el a preferat să întoarcă pucul într-o zonă extrem de aglomerată și primejdioasă, în interiorul careului propriu. mai mult, a pierdut imediat controlul pucului, permițându-le gazdelor să înscrie golul mult dorit. m-am frecat efectiv la ochi când am văzut faza pentru că nu înțelegeam ce vrea de fapt Černák să facă. normal că nu se poate vorbi de rea intenție ci mai degrabă de ceea ce vorbitorii de limba engleză numesc "a brain fart" (pierdere temporară a concentrării și a capacității de judecată).

așadar, Tampa Bay au reușit să-și recupereze meciul pierdut în arena proprie. presiunea apasă acum masiv pe umerii jucătorilor lui Islanders care sunt "condamnați" să câștige următorul meci. if they don't do that, they'll be în big trouble.

Tampa Bay Lightning @ New York Islanders 2 - 1 [game 3, TBL leads 2 - 1]

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Hochei
PostPosted: Sat Jun 19, 2021 9:13 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 191
06/18/21

Semifinals, Day 6

da, rufele murdare din NHL nu se spală NICIODATĂ în public. atunci când lucrurilor nu li se poate spune întotdeauna pe nume, se creează un sentiment de frustrare. zâmbiți vă rog, chiar dacă pe dinăuntru sunteți pregătiți să dați în clocot. de cele mai multe ori, limbajul conferințelor de presă e generic, încărcat de clișee, turnat în șabloane. s-ar putea scrie o dizertație despre cum trebuie să te exprimi în public, atunci când faci parte din anturajul hocheiului profesionist, fără să comunici nimic de fapt în mod real. dar toate astea sunt deocamdată discuții colaterale. plănuiam să mă ocup puțin de acest subiect, atins tangențial ieri, dar decizia am luat-o înaintea meciului disputat la Montreal. iar acum, după meci, nu-mi mai arde de divagații savante.

acum sunt nervos. lovit de perplexitate. at a loss for words. fiindcă nu mai înțeleg nimic, deși mă încearcă un feeling incomod de déjà vu. chiar așa, unde am mai văzut fazele astea? s-au întâmplat oare cu adevărat sau sunt doar produsul minții mele? am senzația acută că îmi retrăiesc propriul trecut, că trec prin aceleași experiențe prin care am mai trecut (cel puțin) o dată. dar ar fi mai bine să încep cu începutul, că prea am sărit în media res, cum a făcut-o Homer în Odiseea. numai că începutul lipsește cu desăvârșire din cauza unei anomalii cauzate de această "realiniere temporară" în NHL. au rămas în competiție trei echipe din Conferința de Est, și doar una din cea de Vest (în mod normal, echilibrul Est - Vest ar fi fost perfect în penultima fază a competiției). desigur, asta nu e problema echipelor din zona de est. ele și-au făcut doar treaba cum au știut mai bine. dacă nătăfleții din vest fie nu s-au calificat în playoff, fie au eliminați prematur, nu se pot învinovăți decât pe ei înșiși. în fine, ceea ce vreau să spun este că anomalia asta îmi dă bătăi de cap de natură logistică. datorită diferenței de fus orar, meciurile echipelor de pe coasta de est încep mai devreme pentru telespectatorii din vest. dar oamenii mai trebuie să ajungă și la cumpărături după orele de program, domnilor. și dacă ai o muncă sedentară, mai vrei să faci și puțină mișcare fizică la ieșirea de la birou. nu se poate și cu mândra și cu draga. am știut încă de ieri că voi pierde cel puțin o repriză din meciul de astăzi, so I made peace with myself.

când am dat drumul la televizor, specialiștii analizau fazele primei reprize. am văzut că scorul la pauză era nul pe linie. "whew, deci m-am pierdut nimic esențial," am răsuflat ușurat. când s-ar reluat transmisia, am crezut că nu văd bine raportul șuturilor (cu toate că îmi purtam regulamentar ochelarii): 17 - 3 în favoarea echipei Golden Knights. what? asta însemna că echipa gazdă petrecuse mare parte a primei reprize masată în propria jumătate. mai însemna că portarul Price fusese puțin cam ocupat. doar puțin, pe ici, pe colo, prin locurile esențiale. dar procentajul șuturilor apărate îi era maxim. cu alte cuvinte, canadienii erau încă în viață după primele 20 de minute ale meciului doar pentru că fuseseră conectați la aparatul marca Price. i-a ținut pe toți în spate. dar n-au trecut decât trei minute din repriza secundă când Roy a deschis scorul pentru oaspeți. e greu să nu te gândești că jucătorii de pe gheață așteptaseră doar ca să ajungi tu în fața televizorului pentru a da drumul la mașina de făcut goluri. Roy a profitat de greșeala lui Staal care l-a deschis, din spatele liniei de fund, mai bine decât ar fi făcut-o un coechipier. replica gazdelor nu a întârziat decât 38 de secunde. "when it rains, it pours," mi-am spus. Suzuki a recuperat un puc la mijlocul patinoarului și i-a pasat magistral lui Caufield care l-a executat în stil de mare atacant pe experimentatul Fleury. raportul șuturilor în momentul restabilirii egalității pe tabela de marcaj era 22 - 5 în favoarea cavalerilor (deci Price > Fleury). la asta trebuie să adăugăm cele 11 șuturi blocate de jucătorii echipei gazdă (cei din Las Vegas blocaseră doar 3 pentru că nu prea au avut ce bloca). s-a jucat frumos, cursiv, cu faze fierbinți la ambele porți. în minutul 14 de exemplu, într-un interval de numai 10 secunde (!), ambii portari s-au remarcat, scoțând goluri ca și făcute, mai întâi Fleury apoi Price. dar inițiativa le-a aparținut mai mereu cavalerilor.

debutul reprizei a treia a fost furtunos. în minutul 2:22, Pietrangelo a marcat cu un șut de la distanță. era un deznodământ cât se poate de firesc, judecând după cursul jocului. scorul de 1 - 1 era mincinos, contra naturii și a tot ceea ce înseamnă hochei. Price a făcut realmente minuni în minutele 3:30 și 6 (ce reflex a scos din buzunar la șutul din apropiere a lui Tuch, pur și simplu incredibil!). cu un portar de duzină, scorul ar fi devenit ușor 4 - 1 pentru Las Vegas. moment în care meciul s-ar fi încheiat. ca să nu mai amintesc de șutul lui Stone din minutul 8 deviat în transversală. un 5 - 1 de vis pentru o echipă care joacă în deplasare. și în loc de toate astea, pe când mai erau doar . . . dar anticipez.

aici trebuie să mă opresc puțin pentru o notă importantă. băi, dar Las Vegas are (pe lângă ghinion) și o problemă în atac. din totalul celor 8 (opt) goluri înscrise canadienilor, atacanții au marcat, atenție!, doar 2 (Janmark în primul meci respectiv Roy în cel de-al treilea). situația asta e fără îndoială aberantă. nu-i posibil să domini teritorial într-o asemenea măsură și să șutezi atâta la poartă fără ca atacanții să facă acel lucru pentru care sunt plătiți cu bani grei: să trimită naibii pucul în plasa porții adverse. atacanții, nu apărătorii. ceea ce eu identificam alaltăieri ca fiind "depth" maschează de fapt o impotență a atacanților, care tinde să se cronicizeze. anul trecut, o situație similară. n-am chef să răsfoiesc paginile topicului înapoi să verific dacă atacanții și-au făcut datoria așa cum se cuvine în bula din Edmonton, dar îmi aduc foarte bine aminte ce exasperat eram văzând cum dominarea cavalerilor rămânea mult prea sterilă (mai ales în seria contra finalistei Dallas Stars; și atunci portarul texanilor a fost un factor hotărâtor al succesului echipei din Dallas). dominare fără gol atunci, dominare fără gol acum. chestia asta nu cred că mai poate fi trecută la rubrica "coincidențe" (explained away as mere coincidence).

[băh, am voie să spun că-mi bag ceva în auto-correct-ul mă-sii? din zece cazuri când își strecoară coada în text, în nouă îmi f*** direcția. tre' să văd la setări dacă se poate dezactiva. chiar așa, se poate dezactiva?]

revenind la finalul meciului 3, pe când nu mai rămăseseră de jucat nici măcar 2 minute, a căzut trăznetul (vorbesc din perspectiva cavalerilor). raportul șuturilor era 39 - 18 și oaspeții erau călare pe situație. eu mă pregăteam să trec liniștit la masa de scris cu gândul că o să-mi rămână ceva timp de lecturi după ce termin, când, la o fază care nu anunța nimic deosebit, Fleury S-A CĂCAT pe el în cel mai spectaculos mod cu putință, scăpând pucul de sub control, undeva lateral de propria poartă, dincolo de linia de fund. Anderson, care era ca din întâmplare pe acolo, n-a mai trebuit decât să-l preia elegant și să-l împingă ușor în plasă, că poarta era părăsită (cred că am văzut pe reluare cum spunea ceva de genul "thanks Flower!" sau poate "merci Fleur(y)!" că nu mă pricep să citesc buzele cuiva). ah, FUCK (apropo, nu știu dacă v-am spus dar eu țin cu Las Vegas, că-s din Vest :oops:), să fac cu nervii nu alta. păi de ăștia îmi ești domnule Fleury? până și tu Brutus??? gropar cu crosă, cască și mănușă ce-mi ești! două imagini în oglindă interesante: (i) pozna asta s-a întâmplat aproximativ în aceași zonă în care Staal l-a "găsit" superb cu o pasă pe Roy, care apoi a deschis scorul; (ii) evoluțiile celor doi portari: the hero vs. the goat. Fleury n-a fost solicitat prea mult până atunci, ceea ce mă face să cred că i se urâse cu binele și voia să iasă cu orice preț în evidență. guess what? i-a reușit de minune. apropo, gafa monumentală a fost de fapt anunțată de o alta, de proporții mai rezonabile, petrecută la începutul reprizei secunde, când Fleury a manipulat greșit pucul trimis acasă de un coechipier. nasol când portarul titular ți-e deconectat de la tensiunea partidei.

și uite așa s-a ajuns în prelungiri. probabil că la vestiar Fleury s-a bătut cu BCA-ul în piept că își va răscumpăra greșeala blablabla, dar până și eu, nespecialistul, știu că șansa devine un factor cheie în prelungiri. poți încasa un gol dintr-o deviere total nefericită, într-un moment de rahat pur în care valoarea sau pregătirea sunt retrogradate într-o poziție secundară. oboseala contează de asemenea enorm. în orice caz, la ieșirea din cabine, Montreal au arătat ca o altă echipă (ca o echipă mult mai proaspătă): și-au împins tenace adversarii, înghesuindu-i în propria lor treime. era evident că golul va pica mai devreme sau mai târziu. explicația acestei metamorfoze mi se pare destul de simplă: nu canadienii au preluat inițiativa cât Golden Knights au cedat-o de bună voie și nesiliți de nimeni. o gafă de amator precum cea produsă de Fleury în cel mai prost moment cu putință nu te poate lăsa, ca și coechipier, intact din punct de vedere emoțional și chiar fizic. astfel încât, inevitabilul s-a produs în minutul 8 al prelungirilor când același Anderson a interceptat un puc la centru a pătruns impetuos și a înscris după un un-doi spectaculos cu Byron (Paul, nu lordul).

per total, un meci super fain, demn de o semifinală a Cupei Stanley. întrebarea (aproape filozofică) este următoarea: a meritat Montreal victoria sau nu? argumentați.

that's all (s)he wrote.

Las Vegas Golden Knights @ Montreal Canadiens 2 - 3 [game 3, MTL leads 2 - 1]

PS: văd în comentariile la rezumatul meciului de pe YouTube că fanii echipei din Montreal, care au tendința de a se auto-victimiza excesiv, fac mare tam-tam pe tema arbitrajului. a fost într-adevăr o fază controversată în prelungiri când arbitrilor le-a scăpat (?!?) accidentarea lui Perry (aripa dreaptă a canadienilor a încasat o lovitură involuntară cu crosa care l-a făcut să sângereze). în mod normal, Golden Knights trebuiau penalizați cu 4 minute de inferioritate numerică (double minor penalty for careless play), răstimp în care e-adevărat că gazdele ar fi putut înscrie relativ ușor golul de aur (atenție, aici vorbim despre un scenariu ipotetic, nu despre certitudini). dar aceeași fani omit faptul că arbitrajul fusese imparțial (zic eu) până în momentul respectiv, care nici n-ar fi existat dacă Fleury n-ar fi gafat penibil.

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 

Display posts from previous:  Sort by  
Post new topic Reply to topic  [ 114 posts ]  Go to page Previous  1 ... 7, 8, 9, 10, 11, 12  Next


Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest


You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot post attachments in this forum

Search for:
Jump to:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group