Nebunie, efectiv nebunie

Cat de fain poate fi fotbalul asta uneori, incredibil! Am urlat in fata TV-ului ca un nebun la golul lui Moura, cred ca o asemenea reactie am avut-o ultima data la golul lui Gigel Bucur din meciul cu Sportul de la Bucuresti, cand a dat golul victorie in minutul 92.
La ce sentimente te poate duce fotbalul asta uneori, e ireal! Nici scenarii de film daca faci, n-au cum sa iasa chiar asa. Chiar ma gandeam prin ce sentimente poti trece ca si suporter pe stadion, sa nu mai spun cand esti implicat ca antrenor, jucator, sau sa fi in locul lui Lucas Moura. Sau chiar in locul lui gunner
Legat de meci, Ajax a demonstrat inca o data ca e vulnerabila la meciurile de acasa in CL, in cam toate meciurile au avut probleme, in deplasare parca se simt mult mai bine. Dupa meciul tur, aveam sperante tocmai din aceasta cauza, chiar ii ziceam asta unui prieten, insa dupa rezultatul de la pauza nu mai aveam sperante atat de mari, mai ales ca Spurs a si ratat multe faze in prima repriza. Speram insa intr-un gol rapid care sa mai anime meciul si speram ca pustii lui Ajax vor ceda presiunii, pentru ca n-au experienta. Dupa bara lui Zyiech, de la 2-2, aveam o convingere absoluta ca Spurs se va califica, efectiv eram sigur. Apoi in minutul 87 cand Spurs a dat de 2 ori in bara si apoi un fundas de-al lui Ajax a scos de pe linia portii, aveam dubii. Nu ma asteptam sa vina golul in minutul 95, dar asa a fost si mai frumos!