Politehnica Timisoara - forumul suporterilor

It is currently Mon Nov 29, 2021 2:08 pm




Post new topic Reply to topic  [ 24 posts ]  Go to page Previous  1, 2, 3
Author Message
 Post subject: Re: Diverse
PostPosted: Mon Nov 15, 2021 5:50 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 212
ce optimist eram vineri noaptea. cică "s-ar putea ca suprafața de joc să fie acoperită cu zăpadă marți." mai degrabă, va fi acoperită cu zăpadă, fiindcă prognoza meteo spune că ninge duminică, luni si marți. ne paste o furtună de zăpadă de pomină (prima a sezonului), cu 10 la 20 de cm de zăpadă si vânturi de până la 60 de km pe oră. :? :cry: de fapt, e noiembrie, la ce altceva să te astepți? întuneric, zăpadă, ger; that's the story of our lives. din păcate, desi strălucitoare, zăpada nu poate sparge, de una singură, zidul întunericului. ce idee năstrusnică: o zăpadă care să emită fotoni în cantități masive. am avea atunci lumină chiar si în miezul nopții polare. oricum, pe durata meciului nici n-a fost asa de rău. vineri, de dimineața devreme până după-amiază, vântul a scuturat bine de tot orasul, rafalele atingând pe alocuri 50 de km la oră. apoi seara, ca printr-o minune, forțele oarbe ale naturii au început să dea semne de oboseală. sau poate de-abia atunci au ajuns rugăciunile si jertfele muritorilor din partea asta de lume sus pe Olimp. o fost în orice caz doar o pauză de câteva ore, cât să se dispute meciul si să ajungă spectatorii acasă. vineri noaptea si sâmbătă dimineața, alte mase de aer, mai întâi clare pe urmă usor tulburi, îmbibate cu praf, s-au năpustit asupra orasului cu alți 40 de km la oră, dintr-o cu totul altă direcție. astfel încât nu poți să nu te întrebi dacă armistițiul n-a fost cumva datorat faptului că până si venerabilul zeu Eol gustă fără îndoială fotbalul, chiar dacă se numeste soccer.

revin, după cum am promis, cu câteva impresii de la fața locului. căci, veți fi sper de acord, una e să urmăresti un eveniment, de orice natură ar fi el, pe viu, având asadar drepturi depline (cel puțin teoretic) asupra câmpului vizual, si cu totul altceva sa fii subordonat unei priviri exterioare care editează si în ultimă instanță limitează conținutul realității potrivit unor exigențe care îți sunt dacă nu neapărat străine atunci cel puțin indiferente. incredibil de multe detalii, care se petrec câteodată în cel mai pur prim-plan, rămân invizibile fie printr-o excizie constientă fie datorită unor omisiuni involuntare. mă gândesc de pildă la cei trei spectatori care au invadat, pe rând, terenul în minutele de prelungire ale reprizei secunde. primul, materializat parcă din neant, s-a repezit înspre antrenorul John Herdman pentru a-i oferi nici mai mult nici mai puțin decât o îmbrățisare amicală. cel de-al doilea, un adolescent cu o bună condiție fizică a sărit pe pista stadionului aproape concomitent cu îmbrățisarea mai sus-amintită, a smuls fanionul de la marginea terenului (din dreapta portartului Borjan), a sprintat fluturându-l până spre mijlocul terenului (meciul era întrerupt), după care s-a întors spre colțul de unde venise, de data asta cu vreo doi stewarzi după el. a sărit acrobatic înapoi în tribune cu o fracțiune de secundă înainte ca cerberii în veste reflectorizante să pună ghearele pe el. în timp ce juniorul schimba triumfător high-fives cu spectatorii din jurul lui, fericit că scăpase de mânia copoilor, din colțul opus al stadionului un individ îmbrăcat doar în boxeri s-a repezit la rândul lui pe gazon în speranța obținerii celor 15 secunde de faimă. finalmente, un streaker veritabil! a traversat terenul într-o alergare zveltă pe direcția nord-vest - sud-est. tribunele, în delir. portarul Borjan (care până la intrarea veteranului Atiba Hutchinson fusese căpitanul echipei gazdă) si-a pierdut răbdarea, învitând publicul cu gesturi largi să se lase de vrăjeli ieftine.

de data asta, însă, stewarzii si-au luat rolul în serios. o a treia umilință în mai puțin de un minut era imposibil de acceptat. l-au ajuns pe fugar din urmă cu o fracțiune de secundă înainte ca ăla să sară peste reclamele plasate la vreo doi metri în spatele liniei de fund. unul din stewarzi l-a placat brutal, strivindu-i practic abdomenul de marginea panoului publicitar. intervenția a fost atât de violentă încât am crezut că nefericitul intrus avea să rămână lat la pământ câteva minute bune. dar n-a avut timp să-si tragă prea mult suflarea în poziția culcat; doi stewarzi l-au săltat imediat în picioare după care l-au escortat "prieteneste" înspre zona vestiarelor. ca să nu le dea ocazia sefilor să cârtească vezi doamne că nu-si fac datoria asa cum se cuvine. niciunul din cei trei momente extra-fotbalistice nu a fost prezentat pe micul ecran. am urmărit sâmbătă înregistrarea meciului, si pentru ca să văd cum trataseră regizorii transmisiei cele trei faze. ei bine, după cum am anticipat, s-au făcut că plouă (într-o încercare evidentă de a le refuza atenția pe care cel puțin ultimii doi indivizi o râvneau). comentatorii au făcut câteva remarci referitoare la cele trei incidente dar operatorii, evident direcționați din studio, si-au focalizat camerele pe aproximativ doi metri pătrați de (in)acțiune într-o zonă relativ neutră a terenului.

e cât se poate de corect că, datorită abilității de a decupa porțiuni din realitate, transmisiile televizate oferă o perspectivă de neegalat a detaliului, dar o face cu prețul imaginii de ansamblu. fiindcă oricât de panoramice ar fi unele imagini (care nici nu sunt foarte numeroase), ele n-au cum să fie la fel de cuprinzătoare ca secvențele pe care le poate surprinde privirea omenească în orice moment, mai ales dacă observatorul se află la înălțimea optimă. ca să nu mai spun că atunci când urmăresti un meci de pe stadion o faci dintr-o perspectivă absolut unică (citeste “incomparabilă”), diferită, chiar dacă numai foarte subtil, de orice altă perspectivă posibilă, pe care, în plus, ai dreptul s-o personalizezi după cum crezi de cuviință. prin contrast, imaginile televizate sunt unice într-un cu totul alt sens, fiind singurele la care ai acces. nu urmăresti neapărat ce vrei (mai ales în momentele când jocul e întrerupt), ci ceea ce aleg pentru tine regizorii transmisiei. cu alte cuvinte, câmpul vizual rămâne în orice moment predeterminat de o voință străină. avantajele incontestabile ale transmisiilor televizate, pe de altă parte, sunt multitudinea perspectivelor (vizualizarea aceleiasi faze din unghiuri multiple) respectiv reluările fazelor importante si a celor controversate. din fericire, tehnologia actuală permite proiectarea în timp real a imaginilor televizate (inclusiv reluările) pe tabele de marcaj de dimensiuni gigantice, astfel încât spectatorii au acces la ceea ce în limba engleză se numeste the best of both worlds.

pentru că nu stiam cu adevărat la ce să mă astept la intrarea pe arenă, cu excepția aglomerației având în vedere măsurile speciale instituite din cauza pandemiei (verificarea dovezilor de vaccinare), am decis să merg la stadion direct de la birou. noroc cu emailul primit de la Canada Soccer cu o seară înainte care printre altele avertiza spectatorii că trebuie să se supună măsurii luate de administratorii arenei de implementa asa-numita “clear bag policy.” say what? altfel spus, nu ai voie să iei cu tine în incinta stadionului decât obiecte care intră într-o pungă de plastic transparent cu dimensiunile de 30 cm x 30 cm x 12 cm. deci adio rucsac. dacă vrei ceva de-ale gurii, nicio problemă, sunt suficiente standuri sub tribune care vând de toate pentru toți, la prețul corect, bineînțeles. cum în general nu particip la evenimente sportive, faza asta m-a luat prin surprindere. dar e una din chestiile alea împotriva cărora nu te poți revolta, astfel încât cea mai bună decizie e să le accepți asa cum sunt. am urcat în metroul usor în stația de la Universitate pe la 5:30. trenurile care circulau în direcția stadionului erau deja pe jumătate pline. într-una din stațiile din downtown a urcat un grup de suporteri costaricani care s-au pus numaidecât pe cântat, însă fără prea mare convingere. s-au rezumat de altfel la o singură strofă, lucru care nu pot spune că m-a deranjat excesiv. doreau probabil să-si demonstreze în primul rând lor că există. pentru că aveam biletul salvat pe telefon (mai nou nici vorbă de coduri de bare si alte căcaturi), intrarea pe stadion a decurs rapid. până si verificarea cardului/codului QR care atesta faptul că am ambele vaccinuri a decurs relativ rapid. am ajuns în tribună [secțiunea U2 (!), rândul 58, locul 10] pe la 6. one full hour to kill. mi-am dat seama că locul pe care-l aveam nu era chiar rău, cu toate că mă aflam în “inelul” superior. deoarece rândul 58 e practic cel de-al 13-lea rând de la baza inelului (din totalul de probabil 50 or so), nu eram cocoțat la cucurigu. în plus, poziționarea față de linia de centru era ideală (câteva grade la stânga). secțiunea U2 e situată în partea estică a tribunelor, adică pe partea opusă a punctului din care s-a filmat pentru transmisia “oficială.”

cele 60 de minute de asteptare în frig s-au scurs destul de greoi, încălzirea celor două loturi fiind singurul lucru care a alungat într-o oarecare măsură plictiseala. apropo de frig. prima parte a frazei anterioare e relativă. sigur că temperaturile de + 1 sau 0 grade sunt preferabile celor de - 5 sau (brrr!) - 10. dar intervine aici legea acumulării. trei ore la 0 grade sunt la urma urmelor trei ore în care frigul, chiar dacă nu extrem, are timp berechet să-si găsească drumul spre trup. regula numărul unu atunci când te îmbraci de iarnă în Canada este să adaugi suficiente straturi de îmbrăcăminte (nu neapărat groase) astfel încât să creezi impermeabilitatea ideală. vineri seara, am avut în total nu mai puțin de sase asemenea straturi, de la cămasa de corp la scurta (lungă) de iarnă. plus mănusi, căciulă si bocanci. (ar fi fost redundant să menționez si blugii, dar pentru a elimina orice confuzie, da, am purtat si pantaloni). până la începerea meciului am ales să stau în picioare, să mai bat din când în când pasul pe loc. când m-am asezat însă pe scaun, Jesus, plasticul rece mi-a trimis o undă de soc înghețată prin tot corpul. timp de minute bune am dârdâit de parcă eram conectat la o sursă de curent de jos voltaj. abia după vreun sfert de ceas am reusit să stabilizez cât de cât situația. mă gândesc cu oroare că marți seara va fi cam de cinspe ori mai frig. în mod clar se va impune purtarea unor pantaloni de corp pe sub blugi, si/sau a unei perechi de pantaloni vătuiți peste (snow pants). nu pot să înțeleg cum o grămadă de spectatori si-au cumparat bere în asemenea condiții. ceai, hot chocolate sau cafea hai că merg, dar bere?!? mă rog, fiecare cu ce-l doare. o altă chestie care m-a frapat a fost cât de târziu si-au făcut apariția unii spectatori (vecinii mei de scaun din dreapta de pildă au venit în minutul 38!). refuz să cred că aglomerația de la porți a fost atât de mare (desi e posibil). vorbim până la urmă de respect, nu doar pentru evenimentul în sine cât si pentru ceilalți spectatori pe care trebuie să-i deranjezi ca să ajungi la locul unde ai biletul. de fapt pe tot parcursul meciului a fost un fel de du-te vino destul de enervant (ba că hai la budă să nu stăm la coadă în pauză, ba că beer time, din aceleasi motive, ba că hai să ne cumpărăm ceva de mâncare). probabil că o grămadă din cei prezenți nu erau în mod special iubitori de fotbal, ci veniseră la meci ca la un eveniment social. apropo de numărul de spectatori. când am scris într-o postare anterioară că ambele meciuri au fost sold out nu greseam; am omis totusi faptul că organizatorii nu scoseseră la vânzare bilete la capacitatea stadionului. în orice caz, undeva prin repriza a doua s-a anunțat că numărul exact de spectatori era 48.806. deloc rău având în vedere adversarul, sportul (soccer, nu hochei sau fotbal american), respectiv momentul desfăsurării partidei. vom vedea câți spectatori vor fi marți pentru confruntarea cu Mexicul (mă astept să fie mai mulți).

referitor la meciul în sine ar fi foarte multe de spus. am remarcat chiar înainte de primul fluier al arbitrului ce frumos se putea vedea din tribune asezarea tactică a canadienilor care etalau clasicul 4 - 4 - 2. deoarece nu am urmărit îndeaproape evoluția echipei naționale în ultimii ani, nu eram întru totul familiar cu toți jucătorii din lot. pentru meciul cu Costa Rica, antrenorul Herdman a operat câteva modificări (mi se pare remarcabil faptul că are la dispoziție suficienți jucători de valori sensibili egale pentru a alcătui diferite variante de echipă în funcție de circumstanțe). în poartă a revenit Milan Borjan (care joacă actualmente pentru Steaua Rosie). Crepeau nu e un portar slab (a apărat atât cu Jamaica în deplasare cât si cu Panama pentru că Borjan era accidentat), dar probabil că Borjan e deocamdată mai în aproape de valoarea necesară în campania de calificare. linia de fund a fost compusă din Samuel Adekugbe pe stânga, Kamal Miller si Steven Vitória în centru, respectiv Stephen Eustáquio pe dreapta. la mijloc au fost Tajon Buchanan pe stânga, Mark-Anthony Kaye si Liam Millar, respectiv Richie Laryea pe dreapta. în față, e de obicei locul lui Jonathan David. după cum se vede, l-am lăsat afară exact pe Alphonso Davies, pentru că poziția lui în alcătuirea tactică a formulei de joc nu e fixă. probabil că antrenorul Herdman îi lasă o oarecare libertate de miscare lui Davies, însă de cele mai multe ori el si-o arogă cu de la sine putere. sunt convins că face asta din dorința sinceră de a ajuta echipa si câteodată trucul funcționează (asa cum s-a întâmplat în meciul cu Panama). dar alteori pendularea imprevizibilă din stânga în dreapta si din față în spate tinde să devină contraproductivă. am observat chestia asta si la meciurile anterioare, dar la meciul cu Costa Rica ineficiența acestor schimbări constante de poziție a fost izbitoare. nu e de mirare că, în consecință, Davies a fost unul dintre cei mai slabi de pe teren. a pierdut nepermis de multe mingi tocmai pentru că si-a dorit să facă prea multe. si uite asa, în loc să fie catalizatorul echipei, liderul ei de necontestat, a devenit, cât se poate de ironic, mâna ei moartă. era pe undeva de înțeles. mass-media a creat un adevărat hype în jurul întoarcerii sale acasă. fiind la primul meci oficial de un asemenea calibru disputat în fața fostilor concetățeni, Davies a vrut să fie cu orice preț eroul partidei. din păcate, nu i-a iesit, tocmai pentru că a încercat prea tare să iasă în față. pentru meciul cu Mexic, va trebui să se relaxeze puțin dar si să fie ceva mai disciplinat din punct de vedere tactic. la Bayern, unde e doar unul dintre jucătorii lotului, evident că nu are asemenea probleme. la lotul național însă, cred că îsi impune prea multe. ar fi gresit să-si închipuie că e salvatorul echipei sau singurul jucător cheie din lot. dacă va sti să-si tempereze elanul natural, cu alte cuvinte dacă nu va ține morțis să devină creierul echipei, va putea creste în continuare ca jucător. sper doar că antrenorul Herdman are autoritatea de a-l ține în frâu. a arătat-o de fapt vineri când l-a si înlocuit în minutul 83 (stupoarea de pe fața lui Alphonso a fost mai grăitoate decât o mie de cuvinte). probabil că dacă meciul s-ar fi disputat în oricare alt oras l-ar fi schimbat si mai repede (o merita cu prisosință).

foarte îmbucurător, câțiva jucători mi s-au părut adevărate revelații. Sam Adekugbe a arătat nu doar excelente valențe ofensive ci si o tehnică de invidiat pentru un fundas. lui Eustáquio îi place de asemenea să urce în atac, si o face cu mult folos. Vitória mi s-a părut a fi un adevărat stâlp al apărării. Laryea are viteză si siguranță. Buchanan e încă în formare dar are evident talent cu carul (a reusit o execuție pretențioasă care dacă s-ar fi materializat ar fi fost un eurogol). în fine, observ că atât comentatorii cât si analistii îl tot laudă pe atacantul Johnatan David (a înscris 18 goluri în 21 de meciuri ale naționalei), dar mie mi se pare un jucător destul de greoi. îi lipseste acea zvâcnire care e crucială pentru un atacant, însă, asa cum s-a văzut si vineri, compensează printr-un plasament foarte bun. evident că orice echipă îsi doreste să aibă la dispoziție un atacant oportunist care e acolo unde trebuie atunci când trebuie. dar mai are de lucrat pe partea tehnică, fiindcă nu cred că îsi poate îmbunătăți viteza. dintre “rezerve,” atât Alistair Johnston (fundas dreapta) cât si Iké Ugbo (jucătorul lui Genk) reprezintă promisiuni certe. veteranii Atiba Hutchinson, Cyle Larin (Besiktas) si Johnathan Osorio sunt de mult certitudini. după cum se vede, antrenorul Herdman are la dispoziție suficiente opțiuni. viitorul echipei naționale (masculine) arată bine, cel puțin teoretic, pe hârtie.

jocul în sine nu a strălucit (mă refer în principal la echipa Canadei). evoluția lui Davies a fost clar o problemă. pe de altă parte oaspeții au stăpânit destul de bine stiința jocului defensiv. pentru o mare perioadă a meciului s-au concentrat aproape exclusiv pe blocarea pieselor grele ale canadienilor. din fericire pentru ei, Davies aproape că s-a anihilat singur. evident că l-au ținut din scurt, dar misiunea le-a fost usurată si de încăpățânarea lui Davies de a fi mereu vioara întâi. vreo trei sferturi de meci costaricanii aproape că n-au contat în atac. cred că au avut un singur sut pe poartă cu adevărat periculos (în prima repriză). au pregătit meciul cu maximă atenție, oprind campionatul intern timp de 10 zile pentru a le da jucătorilor sansa de a se pregăti centralizat cât mai mult cu putință. desi l-a trimis în teren pe Joel Campbell (ajuns pe la Arsenal în 2011), cred că antrenorul Luis Fernando Suárez Guzmán si-a stabilit ca obiectiv principal obținerea unui punct. finalmente, condițiile meteo de la ora desfăsurării partidei respectiv suprafața de joc au creat impedimente pentru ambele echipe. îmi aduc aminte cu cât tam-tam s-a anunțat acum câțiva ani înlocuirea gazonului de pe Commonwealth Stadium cu o suprafață sintetică. nu cred că a fost cea mai bună decizie. stiu că orasul Edmonton si-a depus candidatura pentru a găzdui cel puțin un meci al Cupei Mondiale din 2026, dar s-ar putea ca FIFA să le ceară, printre altele, remedierea suprafeței de joc. revenind la meci, trebuie remarcat totusi că naționala Canadei a etalat pe alocuri un joc frumos. am văzut suficiente secvențe în care pasele au curs snur, cu o singură atingere a balonului, semn că antrenorii lucrează intens la stabilirea unor trasee automatizate. am văzut un pressing agresiv atunci când a fost cazul, în care jucătorii au arătat o bună disponibilitate pentru efort. una peste alta, am văzut o națională care se ia în serios si care va trebui luată în serios de orice adversar.

sigur că marți, datele problemei se vor schimba radical. naționala mexicană are o valoare certă (locul 9 în clasamentul FIFA) si vine după o înfrângere cu SUA. evident că vor juca la victorie. spre deosebire de Costa Rica, mexicanii vor evolua mult mai deschis si mai avântat. mă astept să domine partida (pe alocuri autoritar). va fi un adevărat miracol dacă nu vor înscrie. de cealaltă parte, sper că jucătorii echipei gazdă nu vor fi obligați să se baricadeze în apărare. si sper că Herdman nu va alege deliberat o tactică de joc închisă pentru a obține un egal foarte pragmatic. în acelasi timp, e foarte probabil ca mijlocasii si atacanții să beneficieze de spații de manevră mai largi decât în meciul contra costaricanilor. Davies va trebui în primul rând să se relaxeze si să joace pur si simplu (cu mai multă disciplină tactică), fără să forțeze nota în mod deosebit. condițiile meteorologice extrem de vitrege (temperatură de - 15 grade la ora jocului datorită vântului de 35 de km pe oră!) vor influența decisiv partida (dezavantajând ambele echipe, dar mai cu seamă pe cea mai tehnică, adică pe oaspeți). terenul de joc va fi foarte probabil si mai prost, înghețat de-a binelea. nu vom avea ocazia să vedem din păcate prea multe artificii tehnice. pentru Canada (aflată la un singur punct în spatele americanilor si mexicanilor), victoria ar fi de vis, egalul ar fi foarte bun, în timp ce înfrângerea nu ar reprezenta neapărat o catastrofă (desi Panama i-ar depăsi momentan în clasament în cazul unei victorii scontate împotriva mai slab cotatei El Salvador). însă după etapa de marți vor rămâne de disputat încă 6 meciuri, timp suficient pentru Canada să revină pe locul 3, calificant. fiindcă, după cum stau lucrurile în momentul de față, bătălia pentru locul 3 se va da între Canada si Panama.

MUST SEE! 5 PEOPLE RUN ON SOCCER FIELD DURING CANADA VS COSTA RICA GAME!!!

World Cup Qualifying: What to expect from Canada vs. Mexico

elsewhere

Honduras 2 vs 3 Panamá | Resumen Épica Remontada [rezultat catastrofal pentru Honduras care conduceau cu 2 - 0 în minutul 77!]

El Salvador vs Jamaica 1-1 Highlights (November 2021)

Clasament

1. USA 7 meciuri 14 p. (11 - 4)
2. Mexico 7 meciuri 14 p. (10 - 5)
3. Canada 7 meciuri 13 p. (11 - 4)
4. Panama 7 meciuri 11 p. (9 - 8)
5. Costa Rica 7 meciuri 6 p. (4 - 6)
6. Jamaica 7 meciuri 6 p. (5 - 9)
7. El Salvador 7 meciuri 6 p. (3 - 8)
8. Honduras 7 meciuri 3 p. (4 - 13)

_________________
less is more . . . more or less.


Last edited by phil™ on Wed Nov 17, 2021 10:15 am, edited 1 time in total.

Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Diverse
PostPosted: Wed Nov 17, 2021 2:03 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 212
tot ce pot spune la ora asta, cu aproximativ trei ore inainte de inceperea partidei, este ca sincer NU stiu cum se va juca meciul deseara. furtuna de zapada a fost nasoala (a nins aproape non-stop de luni la pranz pana marti la ora 1 dupa-masa). la inceput nu s-a depus pentru ca zapada era foarte umeda, dar noaptea, cand a inceput vantul sa sufle, s-a schimbat povestea. chiar si acum rafalele ating 44 de km la ora. la 7, cand cica se va auzi fluierul de start, intensificarile de vant vor cobori la "doar" 35 de km la ora. in consecinta, temperatura va fi de - 16 grade. you gotta be kidding me, right? inclin tot mai mult sa cred ca programarea unui meci de un asemenea calibru in noiembrie la Edmonton a fost o greseala. probabil majora. nu doar jucatorii mexicani vor avea dificultati, ci sunt convins ca si cei canadieni. Dumnezeu cu mila! eu sunt rupt de oboseala. mi-a luat o ora si un sfert azi-dimineata sa curat trotuarul. zapada "lipicioasa," foarte grea, sa-ti rogi moartea nu alta. dupa aia am asteptat in statie dupa un autobuz vreo 25 de minute (in viscol de 60 de km la ora). am ajuns la birou de-abia la 10 (de obicei sunt aici la 8:35). iar seara—la meci! m-am pregatit zic eu bine dpdv al imbracamintii, dar tot ma trec fiori de groaza cand ma gandesc la ce-o sa fie pe stadion. cum ajung acasa dupa, nu stiu. vineri mi-a luat puțin peste două ore. azi, cu drumurile in halul in care sunt, s-ar putea sa fie mai mult.

home-field advantage my ass.

Gunning for 2022 World Cup, Canada finally has a true home-field advantage

PREVIEW: Canada vs. Mexico in World Cup Qualifying (Comprehensive look-ahead!)

_________________
less is more . . . more or less.


Last edited by phil™ on Wed Nov 17, 2021 10:17 am, edited 1 time in total.

Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Diverse
PostPosted: Wed Nov 17, 2021 10:10 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 212
cum spuneam, de vis!

ca vorba aia din bătrâni: "faceți loc, faceți loc, Canada pe primul loc!" :shock:

ca să asez lucrurile în perspectiva corectă, Canada nu s-a mai calificat la o ediție a Cupei Mondiale din 1986!

I . S . T . O . R . I . E . (in the making)

ce frumos să pot spune, "am fost acolo."

HIGHLIGHTS: CANADA DEFEATS MEXICO IN WORLD CUP QUALIFYING

POST-GAME: CANADA makes history with 2-1 win over MEXICO at Estadio Iceteca :lol:

si, evident, rezumatul mexican.

Resumen y goles | Canadá 2-1 México | Eliminatoria Catar 2021 | TUDN |Presentado por Bodegas Alianza

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Diverse
PostPosted: Mon Nov 22, 2021 9:57 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 212
recunosc: mi-a fost frică de meciul cu Mexicul. fără îndoială că selecționata aztecă dispune de forța necesară pentru a câstiga orice partidă din grupa CONCACAF, fie el si în deplasare, fie el si împotriva Canadei. mai ales că echipa vizitatoare venea după o înfrângere destul de dureroasă cu americanii (0 - 2), în care nu au arătat cine stie ce (ca să nu spun că jucătorii s-au făcut de cacao). ce ți-e si cu calificările astea: timp de sase etape, naționala mexicană s-a aflat la vârful grupei si părea că n-are cum să scape primul loc (sau în cel mai răsu scenariu pe cel secund). cu toate astea, în numai două meciuri, au căzut pe locul trei (la egalitate de puncte cu echipa de pe locul patru). e adevărat că au jucat împotriva contracandidatelor, în deplasare, dar totusi. asa cum am menționat anterior, zona CONCACAF a devenit mai echilibrată ca oricând. ascensiunea Canadei, o surpriză doar pentru observatorii superficiali, a redistribuit în mod evident raportul de forțe din cadrul grupei. lucrurile s-au complicat întrucâtva, deoarece problema calificării nu mai e o afacere în trei (Mexic, SUA, respectiv Panama/Costa Rica), ci în patru sau chiar cinci. pe deasupra, a mai intervenit si factorul meteorologic. mi-era teamă că furtuna de zăpadă de luni noaptea si marți dimineața le va crea greutăți de adaptare nu doar mexicanilor, clar mai vulnerabili în fața temperaturilor extreme, ci si jucătorilor canadieni. suprafața de joc, desi curățată de zăpadă, nu era pe de altă parte câtusi de puțin ideală. toate “ingredientele” pentru un meci anost, lipsit de sare si piper, ceva de genul bambiliciului disputat de canadieni pe “stadionul” din Kingston în luna octombrie. un joc fără cursivitate, încâlcit, fragmentat, cu numeroase greseli de execuție. în fine, dacă as fi pariat la fostul Pronosport, as fi mers pe un X sau chiar 2.

din punct de vedere personal, toată aventura asta n-a fost lipsită de peripeții. ba mai mult, însăsi participarea mea la meci a stat, vreme de ore bune, sub semnul întrebării. o coincidență nefericită a făcut ca, începând cu luni, 15 noiembrie, cardul (fizic sau electronic) pe care cetățenii provinciei Alberta îl aveau la dispoziție pentru a dovedi că sunt vaccinați să nu mai fie valabil, fiind înlocuit de un cod QR. cum nu urmăresc stirile la televizor, nici n-am stiut de schimbarea asta. noroc că cineva m-a pus în gardă vineri. problema în ceea ce mă privea nu era generarea codului (un proces extrem de simplu), cât faptul că nu-mi mai găseam cardul de sănătate al cărui număr trebuia folosit pentru obținerea codului QR. am căutat pe acasă, în special prin locurile pe unde credeam că l-am lăsat în vară (ultima oară când l-am avut în mână), dar n-am dat de el. mă gândeam că pot să sun luni la Alberta Health Services (AHS) ca să le cer numărul cu pricina astfel încât nu m-am panicat prea tare. numai că luni am înlemnit cu receptorul în mână când mi s-a spus că nimeni de la AHS nu are autoritatea să divulge numărul respectiv la telefon. păi vă răspund la orice întrebări de securitate pentru stabilirea identității, i-am zis dom’soarei sau doamnei de la AHS. nope, nu merge asa, mi s-a comunicat sec, eventual îți putem trimite numărul prin posta dar evident că o să-l primesti după, adică after the fact. au urmat alte telefoane, la alte instituții, dar fără niciun rezultat. situația părea decupată din literatura absurdului. nu se schimbase nimic în ceea ce mă privea între cele două meciuri, atâta doar că intra în vigoare o nesuferită hotărâre guvernamentală. iar când vine vorba de birocrație si reguli, canadienii nu se prea întrec cu gluma. nu ține să vii cu scuze de genul “păi să vedeți pe aici si pe dincolo, că eu sunt tot ăla, vaccinatul, iar cardul (oficial literalmente până ieri), pe care de altfel l-am folosit vineri, îl mai am încă descărcat pe telefon.” nici vorbă, prezinți documentele necesare, okay; nu le prezinți, poftim la o parte, că e loc destul pe tusă.

mi-am zis, okay, hai că mai caut o dată acasă luni seara, ceva mai metodic, si dacă nu si nu, atunci mă duc totusi la stadion pregătit să folosesc arma imbatabilă a logicii (i.e., mă vedeți, sunt tot eu, cel care a asistat la meciul precedent pe baza cardului pe care îl puteți admira atât fizic cât si electronic; vă implor să mă lăsați să intru pe stadion, cad si în genunchi dacă e cazul, etc.). dar nu-mi făceam mari speranțe. luni seara, cardul de sănătate din părți. eram supernerrrfffosss atât pe situația în sine cât si pe mine însumi. m-am bănuit chiar si de un început de Alzheimer. fiindcă altfel cum se explica faptul că uitasem complet unde pusesem cardul cu mânuța mea. de la mână pân’ la gură cum se zice în popor. si aici a intervenit un micro-miracol (folosesc acest termen cu toată responsabilitatea din dotare). când ajungi la capătul drumului, oricărui drum, m-am gândit, think outside the box, damn it. think . outside . the . box. cu alte cuvinte, ce-ar fi să caut si în locurile alea unde n-ar trebui să dau de card. bunăoară în buzunarele sacourilor cu care merg la lucru, cu toate că nu mai țineam minte să-l fi lăsat acolo. si la urma urmelor de ce l-as fi pus într-unul respectivele buzunare? că doar nu avusesem nevoie de el pentru un consult medical sau pentru eliberarea unei rețete. uitasem complet (early onset of dementia?) că l-am luat într-o zi cu mine la birou tocmai ca să obțin documentul prin care probam că eram vaccinat, ăla care expirase pe 14 noiembrie. ei bine, jur că în primul buzunar în care mi-am băgat mâna, absolut la întâmplare, am dat de card! whew, that was really close, wasn’t it. în mai puțin de cinci minute aveam codul QR descărcat pe telefon. uraaa, merg la meci! dar, după cum se va vedea în continuare, aventurile n-aveau să se oprească aici. că de aia e bine să nu zici hop înainte de-a sări sanțul.

marți am avut o zi infectă, atât acasă cât si la birou, evident datorită viscolului brutal. pe fondul oboselii cognitive (si emoționale), am comis două erori când am plecat de la lucru spre stadion, una relativ minoră, cealaltă cu consecințe potențial majore. mai întâi mi-am uitat masca, fără de care nu urci nici măcar în autobuz dar mai să pătrunzi într-o arenă unde sunt încă vreo patrujde mii de oameni. mai corect spus, am uitat să-mi iau o mască nouă după ce am aruncat-o la gunoi pe cea folosită. din fericire, mi-am dat seama la timp de greseală. un mic ocol de vreo câțiva kilometri pe jos prin zăpadă, până la un magazin alimentar unde se oferă măsti gratis clienților si problema era rezolvată. cealaltă gafă a fost mult mai serioasă: am uitat ca pământul (Alzheimer? early dementia?) să-mi scot pasaportul din rucsac înainte de-a pleca de la lucru. aveam pregătită (Alzheimer? early dementia?) o listă cu tot ce trebuia să iau cu mine la stadion, că după meci mă duceam direct acasă (chei de la birou si de la casă, portmoneul cu abonamentul de autobuz, sandvici, apă, etc.), dar nici o mențiune de pasaport. vă veți întreba pe bună dreptate, dar de ce pasaport? simplu. ca să demonstrez că sunt proprietarul de drept al codului QR descărcat pe telefon. dețin si un card de identitate, dar a expirat fix de ziua mea, în iulie. cum nu prea am nevoie de el, nu m-am grăbit să-l reînnoiesc. doar am un pasaport valid, ce naiba. de altfel, cu pasaportul am si votat la alegerile parlamentare din august. numai că, amănunt esențial, pasaportul valid e folositor doar atunci când îl ai asupra ta. ceea ce nu era cazul în cazul subsemnatului. sigh! în mod normal aici ar fi fost game over (la propriu si la figurat) pentru mine. adică m-as fi repezit numaidecât acasă, dar având în vedere distanța pe care o aveam de parcurs (mi-am dat seama de lipsa pasaportului în timp ce asteptam la coada din fața stadionului!), mai mult ca sigur as fi ratat prima repriză. ca să nu mai pomenesc că as fi fost văduvit de experiența inegalabilă produsă de prezența fizică în tribune. din fericire, bafta zăbuniților!, aveam în portmoneu atât cardul de identitate (asa expirat cum era) cât si cardul (cu poză cu tot) primit cu ocazia obținerii cetățeniei (both government-issued documents). am zis să-mi încerc norocul cu cardul de identitate mai întâi, să văd dacă ține figura. am acoperit "accidental" cu degetul mare locul unde era trecută data expirării si l-am prezentat cu tupeu românesc agentului de securitate (parcă auzeam în gând replica aia din filmele cu nazisti: “Ausweis, bitte!”). hehehe, am trecut fără probleme. abia după aia m-a luat cu dureri în zona pieptului respectiv siroaie de transpirație. singurul lucru pozitiv din toată chestia asta a fost că n-am mai simțit gerul de atâtea emoții.

o dată pătruns pe stadion, mi s-a readus aminte prin megafoane că purtarea măstii era obligatorie pe toată durata meciului (cu excepția momentelor când mâncai sau te delectai cu o băuturică). ăsta chiar fusese un dezavantaj evident pentru mine si la meciul cu Costa Rica. datorită frigului, imediat ce îmi puneam masca regulamentar mi se abureau lentilele ochelarilor. era imposibil să renunț la ochelari datorită astigmatismului de care sufăr. fără ajutorul lor, vederea la distanță (mai ales pe un stadion!) e compromisă. nu devin orb nici într-un caz, dar lucrurile îsi pierd masiv din claritate. cu alte cuvinte, nu se putea si cu mândra si cu draga. asa că în timpul meciului m-am făcut că plouă (că ninge?) si mi-am pus masca doar peste gură sau chiar sub bărbie. n-a venit nici un steward să mă tragă de mânecă să-mi asez masca regulamentar. am procedat la fel si marți. eram foarte curios să văd câți spectatori urmau să se prezinte în persoană, având în vedere furtuna de zăpadă care se abătuse asupra orasului cu puține ore înaintea fluierului de start. sunt convins că s-au vândut mai multe bilete decât pentru meciul cu Costa Rica si totusi, cu un sfert de oră înaintea meciului, erau suficiente locuri libere, mai cu seamă în tribunele superioare. o grămadă dintre cei care aveau bilet, în special cei care locuiesc în afara orasului dar nu numai (drumurile erau groaznice în seara partidei), au renunțat să mai vină la stadion. păcat. atmosfera a fost superbă, oricum. ca de obicei, în repriza a doua s-a anunțat că la meci asistau 44.212 persoane. răspândiți prin tot stadionul, pâlcuri, pâlcuri erau si suporterii mexicani. îi recunosteai usor după poncho-uri & sombreros, vopsite evident în culorile tradiționale, cât si după drapelele mexicane purtate pe post de esarfe. apropo, în “cronica” meciului cu Costa Rica, am omis să amintesc de galeria canadiană. în număr de o mie si ceva (give or take), ocupau un întreg sector al tribunelor, spre colțul din stânga asa cum se putea vedea pe micile ecrane. aveau fiecare câte un steag al Canadei respectiv fulare si tricouri de culoare rosie. cunoscuți sub numele de “Voyagers,” au contribuit decisiv la crearea unei atmosfere specifice stadioanelor de fotbal. n-am nicio îndoială că sunt suporteri plătiți (în sensul că li s-a asigurat cel puțin accesul gratuit pe stadion), dar asta are mai puțină importanță. plătiți, nu neapărat mercenari (adică adunați la grămadă de pe stradă, înzestrați cu steaguri, si plasați strategic în arenă, fără să fie obligatoriu iubitori de fotbal).

în ceea ce mă priveste, locul pe care l-am avut era plasat în drept cu bisectoarea imaginară care împarte colțul stâng din plan apropiat al terenului (cum te uiți la TV) în două unghiuri egale, chiar deasupra locului unde s-au adunat jucătorii canadieni să sărbătorească înscrierea golului secund. nu eram nici prea jos, astfel încât să pierd perspectiva de ansamblu a terenului, nici prea sus, ca să fiu situat prea departe de gazon. neajunsul principal a fost că am urmărit fazele din cealaltă jumătate de teren (inclusiv două goluri) dintr-un unghi destul de sever. dar pentru cei 22 de dolari, sau cât am plătit pe bilet, a fost foarte bine. când am ajuns, pe la sapte fără un sfert, scaunul era acoperit cu vreo 20 de cm de zăpadă. fiindcă vreo trei locuri din drepta mea erau libere când a început meciul, m-am mutat pe unul din ele. la fel ca si vineri, numai bine l-am încălzit pentru altcineva. tot la fel ca vineri, indivizii care aveau bilete acolo si-au făcut apariția foarte târziu, în minutul 41 (!). cu toate că purtam o pereche de pantaloni vătuiți peste blugi, am simțit după vreo 10 - 15 minute umezeala rezultată în urma topirii gheții de pe suprafața de plastic. când m-am mutat la locul meu, mi-am pus o pungă de plastic sub fund (ceea ce trebuia să fi făcut de la început). aveam pregătită o pernă de scaun special adusă de acasă, dar pe care am lasat-o deliberat la birou în ultima secundă (n-am uitat-o!), pe ideea că s-ar putea să n-o pot lua cu mine pe stadion. aiurea! am văzut o grămadă de spectatori cu păturile după ei, ceea ce mă face să cred că acea clear bag policy a rămas valabilă doar pe hârtie. în orice caz, desi a fost mult mai rece decât vineri, nu pot spune că mi-a fost cu adevărat frig (în niciun caz nu mi-a fost semnificativ mai frig decât la meciul cu Costa Rica). faptul că am fost la adăpost de vânt a contat enorm.

meciul în sine nu a fost neapărat spectaculos (nici nu mă asteptam să fie, având în vedere condițiile meteo), dar a avut nerv. e adevărat că ambelor echipe le-a trebuit cel puțin un sfert de ceas pentru a atinge temperatura optimă de funcționare. antrenorul John Herdman m-a surprins încă de la început prin schimbările pe care le-a operat comparativ cu meciul precedent. astfel, în apărare, l-a introdus pe dreapta pe Alistair Johnston (Nashville SC, MLS). Doneil Henry (Suwon Samsung Bluewings) l-a înlocuit în centrul apărării pe Steven Vitória (Moreirense FC), care mi s-a părut foarte bun contra costaricanilor (apropo, ce "curent" i-a aplicat Henry lui Hirving Lozano chiar în minutul 2; faza se poate vedea doar pe rezumatul mexican). la mijloc, Herdman l-a introdus din primul minut pe veteranul Atiba Hutchinson (căpitanul echipei). o decizie de înțeles având în vedere că astfel Hutchinson a devenit jucătorul cu cele mai multe selecții la echipa națională (90), devansându-l pe Julian De Guzman. în atac, Herdman l-a preferat pe Cyle Larin lui Johnathan David. si ce intuiție fenomenală, având în vedere că Larin a înscris ambele goluri ale gazdelor (a egalat astfel recordul de 22 de goluri la națională deținut de Dwayne De Rosario). mi se pare remarcabil faptul că Herdman are la dispoziție suficiente opțiuni, în funcție de adversar, jucători accidentați, cartonase galbene, ceea ce îi oferă o flexibilitate de invidiat. de pildă, în minutul 37 a putut să-l schimbe pe Henry, care se accidentase si în plus încasase un cartonas galben încă din minutul 13, cu Vitória. schimbare post pe post. apoi, în minutul 73, si-a permis luxul de a-l înlocui pe Larin deoarece îl avea la dispoziție pe nimeni altul decât Jonathan David (Lille). apropo, David a rezistat pe gazon fix 15 minute după care, accidentat, a trecut din nou pe bancă. i-a luat locul Lucas Cavallini (Vancouver Whitecaps). în fine, Jonathan Osorio (Toronto FC), autorul golului din meciul tur, a fost trimis pe teren în locul lui Phonzie Davies în minutul 88. despre Davies nu pot spune decât că, spre marele regret al spectatorilor din tribune, aerul orasului în care s-a format dpdv fotbalistic nu-i prea prieste. n-a iesit în mod special în evidență, dar s-a văzut clar că n-a mai fost la fel de mobil pe teren ca în meciurile precedente, în special datorită marcajului strict de care a avut parte. am asteptat cu toții să fim martorii unor realizări individuale sclipitoare dar n-a fost să fie. de-abia în repriza a doua s-a lansat într-o cursă periculoasă, fiind oprit doar cu prețul unui fault (zic eu), nesancționat de arbitrul din Guatemala (secvența se poate vedea în rezumatul de mai sus al televiziunii mexicane). ar fi fost o lovitură liberă dintr-o zonă extrem de periculoasă, la scorul de 2 - 0 pentru gazde. mi-au plăcut din nou Johnston, Eustáchio (FC Paços de Ferreira), Adekugbe (Hatayspor), portarul Borjan (Steaua Rosie Belgrad), Miller (CF Montréal), Vitória, si Laryea (Toronto FC). prezența lui Hutchinson a adus un plus de calm la mijlocul terenului. de fapt, singurii care au dezamăgit (dacă se poate folosi termenul ăsta) au fost Buchanan (New England Revolution, repectiv Brugges din ianuarie 2022) si Davies. putem deduce de aici că naționala Canadei se bazează primordial pe forța colectivă si nu neapărat pe contribuția excepțională a “superstarurilor.”

de partea cealaltă, mi-era teamă în mod special de Hirving Lozano (Napoli), cu numărul 22, alintat “El Chucky” de către comentatori si suporteri, respectiv de Raúl Alonso Jiménez Rodríguez (Wolverhampton Wanderers), cunoscut simplu ca Raúl (numărul 9). pe ambii i-am remarcat în rezumatele meciurilor anterioare. la rândul lui, portarul Ochoa, zis Memo (América), om de bază si căpitanul naționalei, nu mai necesită prezentări. din fericire, atât Chucky cât si Raúl n-au contat semnificativ în economia jocului (Lozano a fost chiar înlocuit la pauză, foarte posibil datorită accidentării suferite în minutul 2). Raúl a avut un sut destul de periculos în repriza secundă. dacă ar fi înscris atunci, mexicanii ar fi avut timp suficient să forțeze egalarea. părerea mea personală este că jucătorii oaspeți au fost vizibil incomodați de temperatură respectiv de suprafața de joc. altfel nu-mi explic faptul că n-au fost capabili să forțeze împotriva unei echipe pe care o puteau totusi învinge. iar când s-au trezit din letargie în minutul 90, imediat după golul înscris, a fost prea târziu pentru egalare desi s-au aflat la doar câțiva centimetri de gol. în minutele de prelungire au declansat un forcing greu de stăvilit, dar asemeni unui jet care accelerează prea târziu la decolare, li s-a terminat pista înainte de a se putea ridica în aer cu adevărat. dacă ar fi evoluat cel puțin o repriză la jumătate din turația atinsă în prelungiri ar fi câstigat meciul la pas. am tremurat serios (si nu de frig!) în minutele alea care s-au lungit cât o vesnicie, dar sansa a fost de partea canadienilor. în ultimă instanță, mexicanii au pierdut din cauza unor greseli defensive grave. de partea cealaltă, canadienii au câstigat pentru că si-au dorit mai mult victoria dar si pentru că s-au adaptat mai bine la condițiile de joc (no shit, Sherlock!). la primul gol, Johnston a insistat la un balon respins de apărarea oaspeților, desi jucătorul mexican căruia i-a suflat mingea avea prim planul, a sutat puternic si plasat, mingea a lovit suprafața de joc chiar în fața portarului astfel încât Ochoa n-a putut reține balonul. Larin a fost mai rapid decât fundasul mexican care chipurile îl marca si a trimis elegant în poartă. golul secund a venit pe fondul unei nesincronizări a defensivei mexicane, greu de imaginat la un asemenea nivel. câțiva jucători au jucat la ofsaid dar strategia le-a fost dejucată de cel puțin doi coechipieri. Larin s-a desprins în stil de mare atacant dintr-un buchet de jucători pentru a prelua centrarea superbă a lui Eustáchio si, rămas în poziție de unu la unu cu Ochoa, l-a executat cu sânge rece. în tribune s-a declansat delirul. urlete (personal, mi-am pierdut vocea atât vineri cât si marți), scandări, cântece, high-fives, îmbrățisări ad-hoc cu necunoscuți. nici în cele mai optimiste scenarii, canadienii nu sperau să conducă la două goluri diferență (apropo, ultima victorie a canadienilor împotriva naționalei mexicane datează din anul 2000). dacă n-ar fi primit acel gol în minutul 90 pe fondul unei deconcentrări timpurii, ar fi fost prima oară în istorie când canadienii s-ar fi impus în fața Mexicului la două goluri diferență. dar victoria rămâne victorie (desi finalul partidei a fost umbrit de o îmbrânceală colectivă a jucătorilor celor două echipe).

what next? păi lucrurile se complică într-o oarecare măsură. fiindcă, teoretic vorbind, oricare din echipele clasate pe primele patru locuri (Canada, SUA, Mexic, Panama, despărțite de doar două puncte) are sanse de a termina calificările pe primul loc, asa cum, speculând din nou la nivel teoretic, fiecare dintre ele poate ajunge la baraj. totul va depinde atât de jocurile directe cât si de cele indirecte (jocul rezultatelor). ce nebunie: configurația finală a clasamentului ar putea fi stabilită de golaveraj! e noua realitate a acestei grupe CONCACAF extrem de echilibrate. în consecință, orice pas gresit poate fi extrem de costisitor (vezi exemplul Mexicului), ceea ce înseamnă că meciurile fiecărei etape vor avea alura unor veritabile finale. până atunci însă, Canada va încheia anul calendaristic pe locul întâi în grupă. e un bonus minunat (let’s call it a Christmas gift) atât pentru jucători cât si pentru suporteri. în ianuarie, urmează jocurile cu Honduras (în deplasare) si cu SUA (acasă), primele două etape din totalul de sase rămase de jucat.

Clasament

1. Canada 8 meciuri 16 p. (13 - 5)
2. SUA 8 meciuri 15 p. (12 - 5)
3. Mexic 8 meciuri 14 p. (11 - 7)
4. Panama 8 meciuri 14 p. (11 - 9)
5. Costa Rica 8 meciuri 9 p. (6 - 7)
6. Jamaica 8 meciuri 7 p. (6 - 10)
7. El Salvador 8 meciuri 6 p. (4 - 10)
8. Honduras 8 meciuri 3 p. (5 - 15)


PS: văd că sunt din nou probleme cu URL-urile. de data asta nu merge nici una din cele două variante disponibile. aveam pregătite câteva clipuri interesante, dar o să încerc să le repostez mâine. sau când o fi posibil.

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 

Display posts from previous:  Sort by  
Post new topic Reply to topic  [ 24 posts ]  Go to page Previous  1, 2, 3


Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest


You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot post attachments in this forum

Search for:
Jump to:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group