Politehnica Timisoara - forumul suporterilor

It is currently Sun Jul 12, 2020 9:03 am




Post new topic Reply to topic  [ 14 posts ]  Go to page Previous  1, 2
Author Message
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Sat Apr 11, 2020 9:44 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 66
love this shit

and this one

also this shit

and this one

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Sun May 03, 2020 8:55 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 66
some really good stuff, trust me. check it out.

oh baby

how do you sleep?

call the police

american dream

emotional haircut

black screen

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Sun Jun 14, 2020 10:33 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 66
The Bogus Man [lyrics in the description of video]

In Every Dream Home a Heartache

Mindhunter, Season 2, Episode 1 | Netflix [about BTK]

All That [live in isolation]

I'm Toast

Lawnmower [official video]

Left Out in the Cold

Self-Effacing [official lyrics video]

Bodies in Motion [lyrics in the description of video]

The Beginning of Memory

Seeds

Tomorrow, in a Year

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Muzică & muzichie
PostPosted: Tue Jun 16, 2020 5:08 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 66
let this be the anthem for 2020 (cum sugerează cineva pe YouTube).

am auzit de Sparks pentru prima oară în vara anului 1982 de la văru-meu din State care venise în vacanță în Romania. pe atunci avea un walkman marca Aiwa, iar pe una din casetele aruncate de-a valma în maşina închiriată din Germania scria cu pixul “Sparks” (caseta nu era originală şi conținea cel mai probabil albumul Angst in My Pants sau eventual Whomp That Sucker). nu auzisem de trupa respectivă în viața mea şi nici nu prinsesem încă obiceiul de a asculta topurile de la Radio Subotica (sâmbăta) şi Dvesta Dva (duminica) prin urmare n-am fost câtuşi de puțin curios să-i cer lui văru-meu sa ascult caseta cu pricina ca să-mi dau seama măcar cam cu ce se mănâncă muzica respectivă. dar încă de atunci numele “Sparks” a căpătat aureola parfumului inaccesibil, exotic, misterios. mă rog, la 15 ani (cel puțin pe vremea aia, cel puțin în ceea ce mă priveşte) mintea era obişnuită să țeasă kilometri de himere, grăbindu-se să se îmbete cu apa chioară a oricărei fantezii (oricât de minusculă ar fi fost ea) care nu cadra cu cenuşiul monoton al vieții din RSR (Republica Socialistă România, pentru necunoscători). nu-mi aduc aminte ca Sparks să-mi fi reținut atenția între 1984 şi 1986 când ascultam cu religiozitate posturile sârbeşti mai sus menționate (plus cel din Zagreb), cu toate că trupa a scos câte un album atât în 84 cât şi în 86. şi uite aşa s-a scurs aprope o decadă, răstimp în care s-au întâmplat tot soiul de lucruri cu o magnitudine maximă, atât pe plan personal cât şi mult mai general (se reaşezau continente, piețe şi blocuri militare, dispăreau țări întregi de pe hartă, în timp ce altele apăreau ca din senin: însăşi RSF Iugoslavia se volatilizase în neant ca şi cum n-ar fi existat vreodată). chestii fără exagerare istorice care îți marchează pentru totdeauna destinul.

apoi, în 94, boom, un pumn de catifea în plină figură: clipul piesei „When Do I Get to Sing ‚My Way’?” a fost cântecul care i-a pus definitiv pe cei de la Sparks pe harta mea sufletească. nu că aş fi înțeles atunci pe loc ce făceau ei cu adevărat, sau cine erau cu adevărat, dar a fost suficient ca numele "Sparks" să devină un reper personal. himera de altă dată începea să capete realitate. de-abia mult mai târziu, în Canada fiind, am început să-i ascult mai atent, aproape cu metodă. şi nici nu putea fi altfel, având în vedere că însuşi Morrissey se declara epatat de albumul lor din 1974, Kimono My House (highly recommended; available on YouTube aici). de fapt, a fost atat de entuziasmat încât s-a pus să scrie la poşta redacției a revistei New Musical Express, numărul din iunie 1974: „Today I bought the album of the year. I feel I can say this without expecting several letters saying I’m talking rubbish. The album is Kimono My House by Sparks. I bought it on the strength of the single. Every track is brilliant, although I must name ‚Equator,’ ‚Complaints,’ ‚Amateur Hour, and ‚Here in Heaven’ as the best tracks and in that order.” iar pentru că isprava asta nu i s-a părut de ajuns, Morrissey s-a pus să le scrie celor doi frați Mael, Ron & Russell, afirmând printre altele că albumul lor din 1974 fusese factorul cheie care l-a determinat să devină muzician. dar influența trupei Sparks nu se opreşte aici. o grămadă de artişti de primă mână s-au declarat fani: Bjork, Depeche Mode, Faith No More, Erasure, Cheap Trick, Siouxsie Sioux (Siouxsie & The Banshees), Franz Ferdinand (Alex Kapranos, solistul şi chitaristul lor chiar a afirmat „I can’t imagine life without them”).

aici probabil ar trebui să spun, „end of story.” dar asta ar fi cea mai neinspirată încheiere. de ce? pentru că povestea Sparks continuă. they are still firing on all cylinders. pe 15 mai a ieşit varianta digitală a celui de-al 24 album Sparks (în câteva săptămâni va apărea şi varianta fizică). deci hai să ne înțelegem bine: oamenii ăştia fac muzică la cel mai înalt nivel din 1967! s-au născut, ca trupă, în acelaşi an cu subsemnatul. afirmația asta e suficientă ca să-mi taie respirația sau să-mi dea vertije. prin 1979 s-au reinventat şi probabil că o grămadă din cei care erau familiari cu muzica lor pe atunci le-au pus, artistic, o cruce în dreptul numelui. dar până la urmă cei care râd la urmă, râd cel mai bine. iar frații Mael par să fi devenit doctori docenți în sensul ăsta. ce-mi place la Sparks, mai ales în perioada recentă, e abilitatea de a nu lua lucrurile prea în serios, sarcasmul mordant, respectiv ironia (şi evident auto-ironia) de calitate superioară. drept dovadă, vezi (vreau să spun auzi) albumele Lil’ Beethoven (2002), Hippopotamus (2017) şi A Steady Drip, Drip, Drip (2020). primul paragraf in articolul de pe Wikipedia surprinde excelent ceea ce înseamnă Sparks in a nutshell (chiar dacă gramatica scârțâie pe ici pe colo): „Known for their quirky approach to songwriting, Sparks’ music is often accompanied by intelligent, sophisticated, and acerbic lyrics, and an idiosyncratic, theatrical stage presence, typified in the contrast between Russell’s animated, hyperactive frontman antics and Ron’s deadpan scowling. They are also noted for Russell Mael’s distinctive wide-ranging voice and Ron Mael’s intricate and rhythmic keyboard playing style.”


mai tre să adaug oare un sincer "trăiască!"? ei bine, uite că adaug: TRĂIASCĂ!!!

şi un mic bonus.

şi un al doilea bonus.

şi finalmente cel de-al treilea bonus.

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 

Display posts from previous:  Sort by  
Post new topic Reply to topic  [ 14 posts ]  Go to page Previous  1, 2


Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest


You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot post attachments in this forum

Search for:
Jump to:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group