Politehnica Timisoara - forumul suporterilor

It is currently Tue Dec 11, 2018 10:53 pm




Post new topic Reply to topic  [ 32 posts ]  Go to page Previous  1, 2, 3, 4  Next
Author Message
 Post subject: Re: Help-uri
PostPosted: Thu Jul 19, 2018 4:12 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 30
am şi io o întrebare (sau mă rog vreo două, trei, patru). mi-a expirat paşaportul românesc şi am văzut undeva pe net că există mai nou un sistem de programare electronică. ştie cineva dacă funcționează bine sistemul ăsta? ideea e că înainte de a-mi depune actele trebuie să-mi traduc paşaportul canadian şi habar n-am dacă asta se poate rezolva într-o zi sau nu. aş vrea să-mi fac programarea de acum dar nu ştiu câte zile să-mi las la dispoziție ca să nu mă trezesc că trebuie să-mi depun actele şi nu am ce. iar pozele se fac pe loc, la depunerea actelor (îneleg că aşa e la buletin) sau trebuie sa le am gata pregătite? şi taxele unde se pot plăti?

întreb şi io ca prostovanu' că au trecut ceva ani de când am trecut prin asta şi precis s-au schimbat lucrurile. paşaportul care mi-a tocmai expirat l-am obținut din Canada şi mi l-au dat pe 10 ani. deci tre să fie vreo 15 ani de când mi-am făcut paşaport în România ultima oară. pe atunci biroul era pe undeva pe la Liceul Agricol, pe Calea Aradului, şi experiența a fost una tipic românească (vreau să spun foarte stresantă), cu cozi imense, nervi, urlete, îmbrânceli, mă rog, you get the picture.

sănătate tuturor, şi în primul rând celui (celor) care se încumetă să-mi răspundă. 8-)

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Help-uri
PostPosted: Thu Jul 19, 2018 8:22 am 
Offline

Joined: Tue Apr 04, 2017 7:12 pm
Posts: 226
Există posibilitatea programării online și chiar se ține cont de asta. Pentru fiu-miu am avut la ora 12:58 și ne-a luat chiar cu câteva minute mai devreme. Restul, ce nu aveau programare online, coadă, nervi, you get the picture :D .

https://epasapoarte.ro/

Cât despre:
- locație: e la Iulis Mall, la demisol.
- poze: se fac pe loc.
- taxe: 258 RON ( ~85 CAD ) merge și online, doar că trebuie să îți vină pe mail o confirmare de la trezorerie ( nu e suficient să arăți tranzacția ) și deseori e cam lentă comunicarea. Sfatul meu, plătește la CEC, mai ales că au sediu chiar lângă mall, pe Torontalului.
- acte: la tine e mai complicat câta, nu merge ca la noi, cu buletin și chitanță. O listă completă o ai aici: http://www.pasapoarte.mai.gov.ro/indexActe3.html


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Help-uri
PostPosted: Thu Jul 19, 2018 11:09 am 
Offline
User avatar

Joined: Mon Apr 03, 2017 9:41 am
Posts: 55
Confirm si eu ca e foarte ok la pasapoarte.
Daca ai programare totul se desfasoara foarte civilizat, toate se fac in acelasi loc (poze, acte, etc). Cand e gata pasaportul mergi frumos cu un tichet si-ti ridici pasaportul dupa cateva zile (ti se spune exact de cand poti sa-l ridici).

Oricum, ca tot ai adus vorba de Liceul Agricol, am trait si experienta aia :) si pot sa spun ca progresul e la ani lumina fata de perioada aia.

Finantele, posta si primaria (partial) au ramas cam singurele blocate in perioada anilor '80-'90. :evil:

_________________
20...G.O.A.T.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Help-uri
PostPosted: Thu Jul 19, 2018 5:37 pm 
Offline

Joined: Thu Apr 06, 2017 4:34 pm
Posts: 38
mircea wrote:
- locație: e la Iulis Mall, la demisol.


Nu mai este la demisol, locatia s-a mutat langa Hervis Sport, un nivel mai jos de foodcourt.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Help-uri
PostPosted: Fri Jul 20, 2018 9:17 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 30
mircea, Milanezu1921 şi bizone, mulțumesc foarte mult pentru info şi linkuri. sunteți nişte gentlemeni, ce mai încoace şi încolo.

mă bucur că s-au schimbat lucrurile în bine, era şi timpul. eu de câte ori sunt pus în situația de a interacționa cu aparatul birocratic din România intru într-o stare, aşa, de tensiune, ca unul care ştie că lucrurile pot deraia când ți-e lumea mai dragă. am toate actele în regulă? dar dacă funcționarul găseşte o chichiță, că să vezi că n-ai copia asta în regulă, sau unde e documentul cutare, sau de ce ai făcut aşa şi nu pe dincolo. că parcă ăştia sunt dresați anume să te facă să simți că eşti complet la cheremul lor, o ființă mică, mică, mică.

nu sunt paranoic (sau sunt, dar în limite normale). să vă povestesc ce am pățit acum şase ani, aici în Canada, la Consulatul României din Vancouver. după ce s-a născut a doua fetiță, nevastă-mea şi-a făcut planuri să călătorească în România cu amândouă fetițele. şi cum era în concediu de maternitate, urma să stea în țară puțin peste trei luni. ei bine, conform legii, cetățenii străini au nevoie de viză în România dacă sejurul depăşeşte trei luni. ca să nu existe niciun fel de complicații (şi ca să nu o pun pe nevastă-mea pe drumuri în Timişoara cu un bebe de 8 luni) am zis hai să îi obținem fetiței certificatul de naştere românesc aici în Canada (fetița mare îl avea deja). i-am făcut paşaportul canadian ca să poată călători şi ne-am gândit că ar fi bine să aibă şi un document românesc pentru orice eventualitate. că certificat de naştere românesc i-am fi făcut oricum la un moment dat, aşa că la ce bun să mai aşteptăm. zis şi făcut (mai uşor de zis, mai greu de făcut). m-am pus pe adunat actele necesare (aveam nevoie inclusiv de un document de la guvernul canadian, sau de o ştampilă, nu mai țin minte), am dat la tradus (plus legalizat) ce era de tradus, am verificat de enşpe mii de ori lista cu actele de care am nevoie, am dat telefoane peste telefoane la consulat ca sa încerc să clarific ceea ce mi se părea neclar (să nu mai spun ce greu am dat de cineva care să răspundă la telefon), în fine, o advărată corvoadă. plus costurile aferente (după ce s-a terminat treaba, am tras linie şi am constatat că toată distracția ne costase în jur de 800 de dolari, inclusiv prețul biletului de avion).

mă gândeam că la consulat totul va fi o formalitate. mă duc acolo dimineața, mi-am zis, şi mă întorc seara. eh, stai aşa că nu-i aşa. norocul meu a fost că un văr care locuieşte pe lângă Vancouver s-a oferit să mă ia de la aeroport, să mă ducă la consulat şi după aia la el acasă, să văd şi io ce frumos e la el în Mission, British Columbia. noroc chior, şi o să vedeți imediat de ce spun asta. mergem noi la consulat, ne aşezăm la coadă şi când îmi vine rândul, zbang! funcționarul era un tip în vârstă, uns probabil cu toate alifiile. a trecut meticulos prin toate actele şi . . . surprise, surprise . . . a găsit o neregulă. nu mai îmi aduc aminte exact detaliile, dar ştiu sigur că n-aveam nicio vină: la dosar erau toate actele aşa cum scria pe website-ul consulatului. dar ăla nu şi nu, că trebuia şi nu ştiu ce altceva şi pe motivul ăsta dosarul se repinge, vă rugăm reveniți când totul e în ordine. de parcă m-aş fi putut întoarce fără probleme a doua zi. că certificatul de naştere trebuie ridicat în persoană. înainte de a vedea negru în fața ochilor, situația mi s-a părut ireală. apoi am simțit că explodez. cum aia a mă-sii, mă gândeam, să mor aici, cu dreptatea în mână. noroc cu văru-meu, să-i dea Dumnezeu sănătate. m-a tras din fața ghişeului şi s-a pus să discute el cu funcționarul. hai dom'le, îi zicea, înțelegeți şi dumneavoastră că băiatul vine tocmai din Edmonton şi n-are cum să se întoarcă în câteva zile, vă rog, înțelegeți situația, etc. etc. şiret, văru-meu a înțeles foarte bine că singurul comportament acceptabil în fața măriei sale funcționarul în situația respectivă era ăla de-a te ploconi adânc, până la pământ, recunoscând astfel implicit că dialogul nu era nicidecum purtat de pe poziții egale. iar cine se află într-o poziție subalternă trebuie să apeleze obligatoriu la mila superiorului. altă soluție nu există. situația e, fără doar şi poate, complet irațională. prin urmare, cea mai mare eroare pe care o poți comite e să încerci să muți discuția din planul ăsta irațional (şi emoțional) în cel rațional (există, evident, şi reacții iraționale la fel de nepotrivite, cum ar fi violența verbală sau fizică). nu ai cum să începi să explici că de fapt tu ai dreptate, că ai procedat exact conform instrucțiunilor emise de consulat, că la mijloc e o greşeală, şamd. făcând asta, îți tai foarte elegant craca de sub picioare. pentru că în loc de a-ți admite umil poziția de subaltern, tu de fapt vrei să demonstrezi contrariul. în orice caz, strategia vărului meu a funcționat ca la carte: în cele din urmă, funcționarul a catadicsit să-şi arate îndurarea față de noi, bieți umanoizi aflați la cheremul dumnealui, şi a acceptat dosarul.

ajuns înapoi acasă, am pus mâna pe telefon şi am sunat la ambasadă. supărat, i-am explicat funcționarului de acolo situația. foarte diplomatic, rspectivul s-a arătat surprins de comportamentul colegului său din Vancouver. dar nu s-a pus problema unor repercusiuni. de fapt, nici nu făcusem o plângere formală, vroiam mai degrabă să mă asigur că dreptatea fusese de partea mea. probabil că ar fi trebuit să-mi continui demersul şi să cer ca funcționarul din Vancouver să fie sancționat pentru comportamentul său absolut inacceptabil, dar în cele din urmă am abandonat ideea, cel mai probabil din comoditate. în orice caz, povestea asta mi-a întărit reținerile pe care le am față de orice aparat birocratic care funcționează încă pe principiile mecanicii kafkiene.

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Help-uri
PostPosted: Fri Jul 20, 2018 12:18 pm 
Offline

Joined: Tue Apr 04, 2017 10:33 am
Posts: 54
phil™ wrote:
mircea, Milanezu1921 şi bizone, mulțumesc foarte mult pentru info şi linkuri. sunteți nişte gentlemeni, ce mai încoace şi încolo.

mă bucur că s-au schimbat lucrurile în bine, era şi timpul. eu de câte ori sunt pus în situația de a interacționa cu aparatul birocratic din România intru într-o stare, aşa, de tensiune, ca unul care ştie că lucrurile pot deraia când ți-e lumea mai dragă. am toate actele în regulă? dar dacă funcționarul găseşte o chichiță, că să vezi că n-ai copia asta în regulă, sau unde e documentul cutare, sau de ce ai făcut aşa şi nu pe dincolo. că parcă ăştia sunt dresați anume să te facă să simți că eşti complet la cheremul lor, o ființă mică, mică, mică.


Ooooo da, indiferent unde o sa traiesc in viata asta, nu cred ca am sa scap vreodata de senzatia asta. Gandul e ingrozitor si actiunea in sine, de cele mai multe ori, e si mai si.
Totusi, in ultima perioada, desi gandul ala ingrozitor ca tre sa te apuci de acte e tot acolo, actiunea in sine e parca mai domoala, mai civilizata si mai "lubrifiata". Cu toate astea, nu pot sa scap de groaza aia ce ma apuca din momentul in care ma gandesc prima oara la ce acte am de facut.

In Canada cum ii? Ai aceeasi senzatie cand ai de a face cu autoritatile locale? Sau pleci linistit dimineata sa rezolvi problema?


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Help-uri
PostPosted: Sat Jul 21, 2018 8:21 pm 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 30
Prezon wrote:
phil™ wrote:
mircea, Milanezu1921 şi bizone, mulțumesc foarte mult pentru info şi linkuri. sunteți nişte gentlemeni, ce mai încoace şi încolo.

mă bucur că s-au schimbat lucrurile în bine, era şi timpul. eu de câte ori sunt pus în situația de a interacționa cu aparatul birocratic din România intru într-o stare, aşa, de tensiune, ca unul care ştie că lucrurile pot deraia când ți-e lumea mai dragă. am toate actele în regulă? dar dacă funcționarul găseşte o chichiță, că să vezi că n-ai copia asta în regulă, sau unde e documentul cutare, sau de ce ai făcut aşa şi nu pe dincolo. că parcă ăştia sunt dresați anume să te facă să simți că eşti complet la cheremul lor, o ființă mică, mică, mică.


Ooooo da, indiferent unde o sa traiesc in viata asta, nu cred ca am sa scap vreodata de senzatia asta. Gandul e ingrozitor si actiunea in sine, de cele mai multe ori, e si mai si.
Totusi, in ultima perioada, desi gandul ala ingrozitor ca tre sa te apuci de acte e tot acolo, actiunea in sine e parca mai domoala, mai civilizata si mai "lubrifiata". Cu toate astea, nu pot sa scap de groaza aia ce ma apuca din momentul in care ma gandesc prima oara la ce acte am de facut.

In Canada cum ii? Ai aceeasi senzatie cand ai de a face cu autoritatile locale? Sau pleci linistit dimineata sa rezolvi problema?


depinde de situație, dar mă îndoiesc că, în general vorbind, se ajunge la un nivel similar celui descris în postarea anterioară. iar dacă asemenea tendințe îşi fac simțită prezența există mecanisme corective bine puse la punct. în principiu, când vine vorba de relația funcționar public - client, se pleacă de la ideea respectului reciproc: înainte de a intra în pielea unui rol, unul de funcționar public şi celălalt de client, suntem amândoi ființe umane şi ca atare recunoaştem că trebuie să ne comportăm într-un asemenea mod încât să nu lezăm demnitatea celuilalt. lucrurile astea sunt înțelese de ambele părți, iar acolo unde acest prag minim nu este acceptat de bună voie, el este impus. de exemplu, funcționarul ştie foarte bine că lacunele la capitolul „customer skills” pot avea consecințe dintre cele mai neplăcute (cum ar fi avertismentele verbale, penalizările salariale sau chiar concedierea în cazurile severe). pe de altă parte, clientul este conştient că funcționarii au dreptul de a refuza prestarea unui serviciu atunci când sunt supuşi abuzului.

e până la urmă vorba de decență şi civilitate care trebuie să curgă în ambele sensuri (dinspre funcționar înspre client şi vice-versa). evident că există şi aici situații tensionate care pot şi câteodată chiar degenerează dar ele constituie excepțiile de la regulă. astfel că, atunci când soliciți un document, fie că e vorba de un card de identitate, permis de conducere, sau paşaport, ai cel puțin două aşteptări: (i) să fii tratat cu respect şi (ii) să-ți rezolvi problema cu un minim de stres. te bazezi cu alte cuvinte pe faptul că funcționarul public îşi ia în serios rolul de a facilita rezolvarea unei probleme şi nu de a o complica inutil. sigur că e necesar ca informațiile de care clientul are nevoie să fie prezentate într-un mod cât mai clar şi mai detaliat (fie în formă fizică sau electronică) astfel încât ambiguitățile şi interpretările arbitrare să fie eliminate pe cât posibil. responsabilitatea clientului este de a se informa amănunțit (lucrul ăsta se poate face şi în persoană, la telefon sau online) şi de a-şi pregăti dosarul în conformitate cu un set de instrucțiuni. făcând asta, experiența de la ghişeu va fi în mare măsură o simplă rutină.

revenind la problema relației dintre funcționarul public român şi client, ea este atât de complicată că nu-i nici momentul nici locul potrivit pentru a o elucida. e suficient să observăm, pentru moment, că rădăcinile ei coboară adânc în istorie. ca în cazul oricărui fapt cultural (în sensul larg al termenului), schimbările pozitive, pe care le dorim cu toții, cel puțin declarativ, necesită o modificare de paradigmă. însă pentru ca asta să se întâmple, fiecare din noi trebuie să-şi asume fără niciun echivoc rolul de cetățean, care este prin definiție participativ. cetățeanul este un agent, nicidecum un simplu pacient. nu putem avea mereu pretenția ca sensul schimbării să fie exclusiv de sus în jos, în ideea că sunt oameni plătiți să facă asta; dimpotrivă se cuvine să vedem în ce mod putem fi noi înşine agenți ai schimbării. nimeni nu pretinde ca anvergura acestor schimbări să fie tectonică (dacă mă pot exprima astfel), orice efort, cât de mic ar fi el, e binevenit.

hai să închei cu un exemplu concret. am avut acum doi ani o problemă cu un „vecin” în Timişoara. abia ce ajunsesem în țară după o călătorie de aproape 24 de ore şi încă din prima noapte, individul ăsta m-a trezit cu muzica dată la maxim. deci la ora 4 dimineața respectivul îşi deschisese geanurile şi asculta fără nicio problemă manele. geamurile dau într-o curte interioară. de jur împrejur, o mulțime de apartamente care se presupune că erau pline cu oameni (fie pensionari, fie oameni ai muncii cărora în vreo două ore urma să le sune ceasul). ei bine, nimeni, şi subliniez asta, nimeni nu a îndrăznit să dea telefon la poliție. încă o dată, situația mi s-a părut ireală de-a dreptul. sau suprarealistă. am aşteptat ce am aşteptat şi văzând că nimeni nu se sesizează am pus mâna pe telefon şi am sunat la secția 3 de poliție. mi s-a spus, bine, o să trimitem un echipaj să vedem despre ce e vorba. eram în pat şi am auzit cum sună interfonul la apartamentul de deasupra. l-am auzit apoi pe un polițist cum spune vezi că ai o reclamație de tulburare a liniştii publice sau ceva de genul ăsta (muzica era acum dată la minim). şi atât. nici bine n-au plecat polițiştii că individul de sus şi-a luat aparatura, a mutat-o din camera unde stătuse până atunci (cea cu geamurile spre curtea interioară) şi a venit în dormitor, chiar deasupra mea. apoi a dat drumul la muzică infernal de tare. credeam că zgomotul de până atunci fusese insuportabil dar ce se întâmpla acum nu avea termeni de comparație. zdrăngăneau geamurile şi pereții, nu alta. crezând probabil că vacarmul creat de muzică nu era suficient, individul a început să sară cu picioarele pe podea şi să scoată nişte urlete care nu pot fi descrise decât ca animalice. evident ca să mă intimideze (ştia cine făcuse plângerea pentru că nevastă-mea îl atenționase cu ceva timp în urmă). jur că nu inventez. tot blocul (de patru etaje) vuia şi se zguduia de ziceai că e casă de nebuni. din nou, timp de minute bune niciun locatar nu a îndrăznit sa facă sau să zică ceva. văzând că treaba cu poliția nu funcționează, am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe proprietar de data asta (se făcuse aproape 6 dimineața). i-am țipat în receptor, auzi? ăsta e chiriaşul tău. te rog să faci ceva urgent pentru că aşa nu se mai poate (auzea şi el prin telefon toată hărmălaia). mi-a promis că o să vină să discute cu chiriaşul şi că situația avea să se rezolve. în cele din urmă, după vreo 15 minute de tămbălău total, o vecină a sunat la uşa individului, cerându-i probabil să se potolească. ceea ce finalmente s-a şi întâmplat. Jesus Christ! apoi mi s-a făcut teamă. mă gândeam că nebunul e în stare să-mi spargă uşa (că nu e din aia metalică) şi să intre peste mine în apartament. sincer, aveam telefonul la îndemână, gata să sun la 112 dacă ar fi fost necesar. eram singur acasă (soția şi fetele, care ajunseseră în România înaintea mea, erau la socri, la țară) şi am început să mă gândesc la ceea ce se tocmai petrecuse. apropo, nu era prima oară când individul îşi savura muzica preferată (şi cânta cât îl țineau bojocii, de parcă s-ar fi crezut într-un bar cu karaoke) la ore mici. cum e posibil, mă întrebam, ca un singur om să terorizeze aproximativ 50 de apartamente şi nimeni să nu facă nimic? cum e posibil ca în anul de grație 2016, într-un oraş care se pretinde a fi european (oraş în care m-am născut şi am trăit până la vârsta de 32 de ani), să treci prin nişte faze ce par decupate din cinematografia neorealistă italiană? menționez că blocul şi strada nu sunt situate într-o zonă de ghetou iar locatarii sunt în general persoane respectabile. chiar nu mai există spirit civic? au devoluat lucrurile într-un asemenea grad încât se poate vorbi de o disoluție la nivel societal? fiindcă în situații de genul ăsta nu se mai poate vorbi de o comunitate ci doar de o adunătură de indivizi. mă rog, trebuie spus că situația s-a remediat în cele din urmă (probabil că amenințările proprietarului şi-au atins scopul) dar întrebarea rămâne: cum ne putem proteja în circumstanțe similare? există pârghii prin care ele pot fi dacă nu evitate atunci cel puțin remediate înainte de a degenera? şi ce putem face noi ca simpli cetățeni atunci când suntem aruncați fără voia noastră în vâltoarea unor astfel de momente? în ceea ce mă priveşte, următorul pas ar fi fost să-l reclam pe proprietar (mai mult ca sigur nu plăteşte impozit pe chirie), dar de ce trebuie să se ajungă atât de departe? când mi-am exprimat nedumeririle vis-a-vis de cele întâmplate, amicii şi familia (din România) mi-au spus că nimeni din jur nu vroia probabil să-şi aprindă paie în cap şi că de fapt ar fi fost mai înțelept ca nici eu să nu fac asta.

în fine, sunt convins că pe marginea subiectului de mai sus se poate dezbate la nesfârşit, aşa că o să opresc aici.

_________________
less is more . . . more or less.


Last edited by phil™ on Sat Jul 21, 2018 9:10 pm, edited 3 times in total.

Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Help-uri
PostPosted: Sat Jul 21, 2018 8:59 pm 
Offline

Joined: Mon Apr 03, 2017 5:46 pm
Posts: 142
phil™ wrote:


hai să închei cu un exemplu concret. am avut acum doi ani o problemă cu un „vecin” în Timişoara. abia ce ajunsesem în țară după o călătorie de aproape 24 de ore şi încă din prima noapte, individul ăsta m-a trezit cu muzica dată la maxim. deci la ora 4 dimineața respectivul îşi deschisese geanurile şi asculta fără nicio problemă manele. geamurile dau într-o curte interioară. de jur împrejur, o mulțime de apartamente care se presupune că erau pline cu oameni (fie pensionari, fie oameni ai muncii cărora în vreo două ore urma să le sune ceasul). ei bine, nimeni, şi subliniez asta, nimeni nu a îndrăznit să dea telefon la poliție. încă o dată, situația mi s-a părut ireală de-a dreptul. sau suprarealistă. am aşteptat ce am aşteptat şi văzând că nimeni nu se sesizează am pus mâna pe telefon şi am sunat la secția 3 de poliție. mi s-a spus, bine, o să trimitem un echipaj să vedem despre ce e vorba. eram în pat şi am auzit cum sună interfonul la apartamentul de deasupra. l-am auzit apoi pe un polițist cum spune vezi că ai o reclamație de tulburare a liniştii publice sau ceva de genul ăsta (muzica era acum dată la minim). şi atât. nici bine n-au plecat polițiştii că individul de sus şi-a luat aparatura, a mutat-o din camera unde stătuse până atunci (cea cu geamurile spre curtea interioară) şi a venit în dormitor, chiar deasupra mea. apoi a dat drumul la muzică infernal de tare. credeam că zgomotul de până atunci fusese insuportabil dar ce se întâmpla acum nu avea termeni de comparație. zdrăngăneau geamurile şi pereții, nu alta. crezând probabil că vacarmul creat de muzică nu era suficient, individul a început să sară cu picioarele pe podea şi să scoată nişte urlete care nu pot fi descrise decât ca animalice. evident ca să mă intimideze (ştia cine făcuse plângerea pentru că nevastă-mea îl atenționase cu ceva timp în urmă). jur că nu inventez. tot blocul (de patru etaje) vuia şi se zguduia de ziceai că e casă de nebuni. din nou, timp de minute bune niciun locatar nu a îndrăznit sa facă sau să zică ceva. văzând că treaba cu poliția nu funcționează, am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe proprietar de data asta (se făcuse aproape 6 dimineața). i-am țipat în receptor, auzi? ăsta e chiriaşul tău. te rog să faci ceva urgent pentru că aşa nu se mai poate (auzea şi el prin telefon toată hărmălaia). mi-a promis că o să vină să discute cu chiriaşul şi că situația avea să se rezolve. în cele din urmă, după vreo 15 minute de tămbălău total, o vecină a sunat la uşa individului, cerându-i probabil să se potolească. ceea ce finalmente s-a şi întâmplat. Jesus Christ! apoi mi s-a făcut teamă. mă gândeam că nebunul e în stare să-mi spargă uşa (că nu e din aia metalică) şi să intre peste mine în apartament. sincer, aveam telefonul pregătit lângă mine, gata să sun la 112 dacă ar fi fost necesar. eram singur acasă (soția şi fetele, care ajunseseră în România înaintea mea, erau la socri, la țară) şi am început să mă gândesc la ceea ce se tocmai petrecuse. apropo, nu era prima oară când individul îşi savura muzica preferată (şi cânta cât îl țineau bojocii, de parcă s-ar fi crezut într-un bar cu karaoke) la ore mici. cum e posibil, mă întrebam, ca un singur om să terorizeze aproximativ 50 de apartamente şi nimeni să nu facă nimic? cum e posibil ca în anul de grație 2016, într-un oraş care se pretinde a fi european (oraş în care m-am născut şi am trăit până la vârsta de 32 de ani), să treci prin nişte faze ce par decupate din cinematografia neorealistă italiană? menționez că blocul şi strada nu sunt situate într-o zonă de ghetou iar locatarii sunt în general persoane respectabile. chiar nu mai există spirit civic? au devoluat lucrurile într-un asemenea grad încât se poate vorbi de o disoluție la nivel societal? fiindcă în situații de genul ăsta nu se mai poate vorbi de o comunitate ci doar de o adunătură de indivizi. mă rog, trebuie spus că situația s-a remediat în cele din urmă (probabil că amenințările proprietarului şi-au atins scopul) dar întrebarea rămâne: cum ne putem proteja în circumstanțe similare? există pârghii prin care ele pot fi dacă nu evitate atunci cel puțin remediate înainte de a degenera? şi ce putem face noi ca simpli cetățeni atunci când suntem aruncați fără voia noastră în vâltoarea unor astfel de momente? în ceea ce mă priveşte, următorul pas ar fi fost să-l reclam pe proprietar (mai mult ca sigur nu plăteşte impozit pe chirie), dar de ce trebuie să se ajungă atât de departe? când mi-am exprimat nedumeririle vis-a-vis de cele întâmplate, amicii şi familia (din România) mi-au spus că nimeni din jur nu vroia probabil să-şi aprindă paie în cap şi că de fapt ar fi fost mai înțelept ca nici eu să nu fac asta.

în fine, sunt convins că pe marginea subiectului de mau sus se poate dezbate la nesfârşit, aşa că o să opresc aici.
Exact situatia prin care a trecut maica-mea cu 3 zile in urma! Nu s-a schimbat nimic, n-o sa se schimbe nimic!


p.s. Sa mai spun ca de ani de zile, zi(stranduri)si noapte(stranduri care se transforma in "cluburi", nunta (cort), botez, chef, omomastice, concerte live, absolvente, baluri, divorturi, avorturi, cacat, draci), toata vara, mii de familii dintr-un cartier al orasului sunt terorizate de "muzica" ingrozitor de tare(n-am sa inteleg NICIODATA cum si/sau de ce trebuie sa-ti urle boxele in asemenea hal), iar unii dintre cei terorizati de mizeria asta lucreza in sistem si NU au, efectiv, ce sa faca, conform legilor in vigoare?


Last edited by sunzone on Sat Jul 21, 2018 9:09 pm, edited 1 time in total.

Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Help-uri
PostPosted: Sat Jul 21, 2018 9:08 pm 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 30
sunzone wrote:
Exact situatia prin care a trecut maica-mea cu 3 zile in urma! Nu s-a schimbat nimic, n-o sa se schimbe nimic!
Sa-ti mai spun ca de ani de zile, zi(stranduri)si noapte(stranduri care se transforma in "cluburi de vara, nunti, botezuri, chefuri, draci) mii de familii dintr-un cartier al orasului sunt terorizate de "muzica" ingrozitor de tare, iar unii dintre cei terorizati de mizeria asta, lucreza in sistem si NU au, efectiv, ce sa faca, conform legilor in vigoare?


wow, just wow!

foarte trist.

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: Help-uri
PostPosted: Sat Jul 21, 2018 9:11 pm 
Offline

Joined: Mon Apr 03, 2017 5:46 pm
Posts: 142
phil™ wrote:
sunzone wrote:
Exact situatia prin care a trecut maica-mea cu 3 zile in urma! Nu s-a schimbat nimic, n-o sa se schimbe nimic!
Sa-ti mai spun ca de ani de zile, zi(stranduri)si noapte(stranduri care se transforma in "cluburi de vara, nunti, botezuri, chefuri, draci) mii de familii dintr-un cartier al orasului sunt terorizate de "muzica" ingrozitor de tare, iar unii dintre cei terorizati de mizeria asta, lucreza in sistem si NU au, efectiv, ce sa faca, conform legilor in vigoare?


wow, just wow!

foarte trist.
Cand i-am explicat mamei ca are cateva parghii legale, logice si civilizate de urmat(printre care si cele enumerate de tine), mi-a spus ca "nu vreau sa le fac rau"! Nu-i stres, mama, lasa ca rezolv eu atunci, asa cum stiu eu!!!

.....Asta e si mai trist!

Dar cel mai trist e ca unii dintre noi (chiar de pe aici) considera absolut normal ce se intampla toata vara prin zona respectiva, ba chiar tu esti cel "batut in cap" sau "pensionar" ca nu intelegi ca oamenii trebuie sa se "distreze"! Da-i in mortii lor pe toti cetatenii DIN CASELE LOR cu familiile si copiii lor cu tot, pensionari, oameni care dimineata se duc la munca, nu-i important, sa curga alcoolul si sa urle boxele, ca Timisoara e Ibiza, mai nou!!! Astia suntem! Asta e natia, asta e tara, astea sunt legile, asta e mentalitatea! Atata timp cat nu te afecteaza personal vreo chestie, te doare exact in cur de problema altora. Eu sa ma simt bine, restul...


Top
 Profile  
 

Display posts from previous:  Sort by  
Post new topic Reply to topic  [ 32 posts ]  Go to page Previous  1, 2, 3, 4  Next


Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest


You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot post attachments in this forum

Search for:
Jump to:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group