Politehnica Timisoara - forumul suporterilor

It is currently Sat Aug 19, 2017 2:57 am




Post new topic Reply to topic  [ 6 posts ] 
Author Message
 Post subject: muzici şi fraze la nord de 49
PostPosted: Tue Apr 04, 2017 7:39 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 11
păi, ca să fiu consecvent, încep tot cu Timber Timbre :mrgreen:. nu că aş avea un fix (iar dacă aş avea, nici rău că mi-ar părea), dar uite că s-au făcut trei ani de când au scos Hot Dreams, aşa că în câteva zile (trei, mai precis) va veni pe lume cel de-al şaselea album Timber Timbre, intitulat Sincerely, Future Pollution. mult mai important, cel puțin din punctul meu de vedere, în aproximativ o lună îşi fac drum prin Edmonton. am aflat de concert absolut întâmplător, acum vreo două zile, şi din fericire am mai găsit bilete. zic "din fericire" pentru că sala în care or să cânte nu are o capacitate foarte mare. ceea ce îmi convine de minune.

şi pentru că tot sâmbătă mi s-a făcut brusc poftă de mers la concerte (n-am mai fost de vreo câțiva ani; deh vârsta!), am căutat să văd cine mai aterizează "in our neck of the woods," cum s-ar spune. ce bine că m-am uitat (îmi ieşise din obişnuință să fac chestia asta) pentru că am descoperit numaidecât două showuri care mi-au activat instantaneu glanda salivară: Tool (in iunie) şi Depeche Mode (la sfârşit de octombrie). pe Tool i-am mai văzut o dată (cel mai tare concert la care am asistat până acum), dar Depeche . . . :shock:. Jesus, sunt fan din 83 (de la "Get the Balance Right," deşi am început cu începutul, adică vreau să spun cu Speak & Spell). concertul din Edmonton va închide capitolul 2017 al turneului mondial Global Spirit World Tour. un soi de 101, păstrând proporțiile cuvenite. ca niciodată, în Canada vor avea patru show-uri: Toronto, Montreal (bien sur), Vancouver şi Edmonton (suck it Calgary :twisted:). de obicei se opreau doar în cele două metropole din estul Canuciei. din păcate, la Tool s-a cam terminat parcela. cu toate că Rogers Place, noua arenă de hochei pe care toți edmontonienii o vom plăti cu vârf şi îndesat (nu mai intru în detalii că istoria e prea lungă), deci cu toate că Rogers Place are o capacitate de 20,734 de locuri pentru concerte, showul e sold out. damn. în schimb, drept compensație, am prins un loc destul de bunicel la DM (scumpe ca naiba biletele, dar nah, ce nu face omu' când vine vorba de propriile vicii).

okay, gata cu digresiunile. back to Timber Timbre. după cum spuneam, noul album stă să apară. mai jos, puteți viziona clipurile a două piese de pe album. enjoy!

Sewer Blues
https://www.youtube.com/watch?v=1h5ePI_cvHk

Velvet Gloves & Spit
https://www.youtube.com/watch?v=ByE1Q4ABXsU

and this one, fresh from the oven:

Soirée de Poche #40
https://www.youtube.com/watch?v=r1lxHxLn8Rk

later edit: acum văd că pe 10 iulie vin Duran Duran iar pe 19 iulie proaspătul Nobel, dom' Dylan. no, thanks! de unde atâția bani nene?

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: muzici şi fraze la nord de 49
PostPosted: Sun Apr 30, 2017 10:08 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 11
sau măcar un ay, caramba! 
 
martie, trimite-mi bezelele alea mai de-aproape,    
fă-le cum ştii tu mai bine.
cere-i primăverii nişte ovule apoi amestecă-le
cu pudră de acvamarin în loc de zahăr.
vreau să te-mbrățişez dar nu eşti nicăieri.
pe unde-mi umbli atât de târziu, vino

să ne ținem unul altuia de frig.
martie, inima e un clopoțel din alamă curată, 
face ding-ding când îmi treci prin preajmă.
te simte chiar dacă umbli numai pe vârfuri
sau aluneci pe perne magnetice.
trezeşti inimi cu mişcările tale prin lume despre 
care te amăgeşti că sunt cât se poate de obişnuite,
imperceptibile precum rotirea minutarelor pe cadrane.
 
sufletul urcă în gât când te-aştepți mai puțin, 
se repede în gură cu gura până la urechi
pregătit s-o şteargă încotro vede cu ochii.
ți-e fața zdrelită pe dinafară şi pe dinăuntru.
stai puțin, tu chiar ai lacrimile şi limfa 
turnate în obsidian colțuros?
de-abia acum observ că de sub cearcăne îți 
coboară pe obraji două albii uscate ca piatra prin
care trebuie că odată şi-au găsit drumul la vale ape sărate

în al căror pântec stăteau la pândă curenți primejdioşi.
ți-am spus să ai grijă ce-ți doreşti!
poftim, din pământ răsar fire jilave de zăpadă,
unul după altul, ca o iarbă căruntă,
privesc spre cer cu brațele întinse. 
wow, ce departe e în sus dar pe ele le doare în paişpe,
mărşăluiesc în pas de defilare spre raiul din nori.
iau moartea şi viața în piept, cum s-ar zice.
zăpada se-ntoarce la viață iar viața începe să
ruleze şi ea de-a-ndărătelea—se-ntoarce în 

zăpada din care n-a plecat niciodată. 
pescăruşi închişi în colivii de ceață croncăne 
tăios-ascuțit, folosind coduri secrete care se izbesc
cacofonic pe deasupra capetelor noastre.
te iubesc, îşi spun, te iubesc îți spun,
chiar dacă e frig, tocmai pentru că e frig.
poate că un ocean invizibil se rostogoleşte 
prin aer, gata să-şi iasă din fire, 
să ne cadă în creştet cu tot cu balene şi valuri.
nu-ți fie teamă, n-a fost decât un miracol 

vremelnic, atâta tot, acum e okay.
sayonara! în curând oraşul întreg va fi 
îngropat sub kilotone de praf, sayonara!
îți vine să zici fuck sau măcar un ay, caramba! 
şi e atât de uşor, 
trebuie doar s-o spui, aşteaptă puțin, trebuie . . .
 
sunt aici şi nimic ieşit din comun
nu se va întâmpla în noaptea asta.
sunt tot aşa cum îmi aduc aminte că am fost
şi ieri şi alaltăieri, probabil şi săptămâna trecută,
condamnat la moarte pe viață
sau la viață pe moarte, că n-am nici cea mai vagă idee
de ce sau de când până când, şi mai ales de unde ori încotro.
nu vreau să fiu altfel, mă rog în fiecare seară,
lasă-mă să fiu şi eu ca toți ceilalți, îi strig, şi-mi ascund
rugăciunea în şervețelul în care fiică-mea îşi păstrează 
dinții de lapte ca pe-un tezaur, aşteptând amândoi ca zâna 
măseluță să transforme tot ce găseşte pe-acolo în perle, 

amin.
 
mă întorc acasă şi lumea aleargă să mă prindă din urmă,
o moluscă lipicioasă şi lungă, un limax bălos din care au 
crescut ca tentaculele grase alți limacşi, 
cu mult mai lungi şi mai băloşi.
lumea e o pădure deasă de hanghere, şişuri, stilete
care-şi croiesc drum la fel de uşor prin carne şi suflet,
mai ales prin suflet.
uite-aşa îl spintecă, de la un capăt la celălalt,
drept prin mijloc.
închid uşa repede să nu trag lumea după mine 
în casă iar lumea urlă şi amenință ca o haită de zombi, 
zgârie geamul cu unghiile, lasă-mă să intru,
îmi răcneşte, că nu-ți fac nimic. 
numai că lumii îi stă bine afară,
poartă unul peste altul câteva rânduri de pulovere

tricotate cu dragoste de bunică-sa, sigur nu-i va fi frig.
am început să scriu un poem; da, va fi nesfârşit, ca
oasele drepte şi curbe care-i ies lui Dumnezeu prin piele,
ca distanța dintre îndrăgostiții care-şi trimit răvaşe
de amor din universuri paralele. 
mi-aduc aminte cum mă apucai ferm de 
revere şi mă smulgeai din ghearele cu care 
mă țineam ghemuit în mine însumi, din palmele 
cu care mă împingeam tot mai jos de parcă aş 
fi încercat din greu să mă-ngrop singur de viu.
pe bune, degeaba promit c-o să trăiesc
inegalabil de simplu de-acum înainte, 

nuş’ cum se face dar îmi iese întotdeauna pe dos.
ce bucurie, dom’le, cântă lumea pe străzi,
cântă în autoturisme, autobuze şi metrouri
împreună cu păsările înghețate iar mie îmi 
vine să închin o odă pungilor de 
plastic care nu se rup când ți-e lumea mai dragă.
copacii aplaudă şi bat fericiți din picioare
cu ramurile încărcate de chiciură sau ce-o mai fi aia.


© phil™

Owen Pallett (formerly known as Final Fantasy)

am avut şansa să-l văd live în 2007 (cu Basia Bulat în deschidere). a fost, ahem, fabulos (am şi scris despre concert pe forum, mă rog, pe varianta 1.0 a forumului). fabulos atunci, fabulos acum la Massey. this guy is the real deal. Canadian indie music at its best.

Live at Massey Hall | December 1, 2015
https://www.youtube.com/watch?v=RbDJylzAFuA

Full Performance (Live on KEXP)
Recorded: September 8, 2014
https://www.youtube.com/watch?v=kz4KASHRsT4

apropo, piesa "This Is the Dream of Win and Regine," de pe primul album Final Fantasy, Has a Good Home (2005), se referă la cei doi protagonişti ai trupei Arcade Fire, Win Butler respective Régine Chassagne, ambii prieteni de-ai lui Owen (Owen a cântat la vioară şi a pus la cale aranjamentul de coarde pe albumul Funeral). mai jos, versurile piesei:

Crown myself the prince of buzz
Can't wait until you, can't wait 'til you unsubscribe
I'll be a lonely scribe

But - what if they like it,
And lock us in a cannery with your accordion
Until we canned our love?
We can get along
We can get along

Montreal might eat its young
But Montreal won't break us down

Now I got a VCR
If we put our hearts in twenty thousand tiny jars
They'd never leave their homes
We can get along
We can get along

Montreal might eat its young
But Montreal won't break us down

I tried and tried and tried and tried
and tried and tried to keep the crowds away
I tried and tried and tried and tried
and tried and tried to keep the crowds away.

şi un scurt clip despre tehnica folosită de Pallett în studio şi concerte:
https://www.youtube.com/watch?v=TdC9O1w7kAE

_________________
less is more . . . more or less.


Last edited by phil™ on Fri Jun 23, 2017 5:48 am, edited 1 time in total.

Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: muzici şi fraze la nord de 49
PostPosted: Sun Jun 04, 2017 11:02 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 11
one for the books (II)

hey, Taylor Kirk, you’re allowed to be a jerk, you know.
pantalonii tăi nou-nouți, călcați cu grijă la dungă,
sunt clar mai presus decât toate
ofrandele şi plecăciunile supuşilor.
of doamne cât pot fi de arătoşi, dadada,
nimeni şi nimic n-are voie să-i atingă,
nici măcar de la distanță,
nici măcar din greşeală, poate
doar cu harpoanele lor zvelte dom’şoarele-păsări 
care-şi fac veacul în cercuri largi la câteva palme sub tavan,

deşi tălpile le stau țintuite încă-n podea, aproape de tine.
numai că după un timp se-ntâmplă chestii ciudate 
cu toți pantalonii, indiferent de tăietură 
sau de cine şi-ar căuta refugiul în ei.
aproape că vezi cum un fir invizibil îi trage în sus

de parcă ar trebui să țină loc şi de cămaşă.
te apropii cum se apropie un păianjen
de pradă şi noi ne dăm la o parte asemeni valurilor
sub toiagul lui Moise.
te-am văzut de-atâtea ori pedalând de zor prin văzduh
norii tăi nu sunt la fel cu ai noştri,
alte mecanici—mai suple, mai ample—îi încarcă bine cu 
apă, suflă-n ei viață, apoi îi pun în mişcare pe cer.
dar eşti acum. dar eşti aici. 
dansezi cu mişcări sacadate de parcă pantofii ți-ar tăia 
în timp real un basorielef adânc în tendonul aheu
 
sau ai avea buzunarele burduşite cu lămpi stroboscopice.
din unghia cea mare a dreptului îți creşte o altă 
unghie şi apoi din ea înc-un picior, milimetru 
după milimetru de țesuturi, cartilaje, vase de sânge şi oase.
piciorul nou-născut calcă nemilos
direct pe unghia lăuză, şi bagă de seamă!
jumătate din organe se reped la stânga,
pe când cealalte fug împreună spre dreapta.
la mijloc n-a mai rămas decât un gol
 
plin cu nimicuri care trag greu la cântar.
bucăți de poeme se pogoară peste tine 
când nici nu te-aştepți. 
le primeşti cu ochii închişi, cutia toracică desfăcută în lături,
vopsită complet în negru pe dinăuntru.
în mijlocul străzii ți se aşează pe creştet atât de uşoare
de zici că-s o coroană de spini.
cuvintele sunt învelite în muzici ca într-o piele şi
seamănă cu porumbeii scoşi din jobene
sau din batiste dosite în spatele inimilor.
vor intra peste tine cum intră hoții noaptea în case.
de ce te miri: şi eu am fost găsit ca din senin—şi încă de un oraş,

cu toate că stăteam ascuns bine mersi la mii de kilometri distanță.
amărăciunea de aici, amărăciunea de pretutindeni.
mă întreb oare care-i a ta.
amărăciunea mută şi surdă, o cărămidă încorsetată în 
subterana pe care se sprijină lumea.
un vârf cu capul în jos în care cineva ar trebui să-şi înfigă 
pentru numele lui Dumnezeu odată stindardul.
amărăciunea o boabă de piper, o mesteci si ea 
se umflă pe neaşteptate, îți perforează papilele gustative, 
îți umple degrabă şi gura şi nările.
amărăciunea ne îmbracă pe toți în haine de sărbătoare 
ne trimite pe străzi încolonați doi câte doi,
mergeți, ne spune, şi anunțați vestea cea bună,

veți fi trişti, veți fi.
există melancolii anume croite pentru regii 
printre buzele cărora țâşnesc în şir numai melodii ştirbe
ca izvoarele şuierând din stâncile sănătoase.
atunci îşi cheamă bufonii la picioare, le comandă o porție de plâns.
cât despre mine: am un singur trup şi mi-e frică de el.
ți-am dat pielea din care ți-ai făcut cingătoare
din părul meu ți-ai împletit de-a lungul anilor un 
rând de îmbrăcăminte, sau poate erau doar nişte mănuşi.
spune şi tu, Taylor, nu-i minunat să ştii cine eşti şi ce vrei,

chiar dacă ceea ce ştii te poate câteodată ucide.
şi ah autobuzul aglomerat, perechea de picioare 
care păreau că nu se mai termină,
cu un zâmbet cocoțat sus de tot.
şi ah fumul negru ieşit din țevile grase de eşapament,
erbicidele selective, regatul pregătit să-l dai pe-un taximetru.

şi ah râvna irezistibilă de-a fi în aceeaşi cameră.

© phil™

Grimes

leftfield, new wave, abstract, synth-pop, experimental, ethereal, cool, weird, cool, cool

Live on KEXP [Recorded 2/20/2012]
https://www.youtube.com/watch?v=FJ5XUw4qHZo

Geidi Primes [2010, Full Album]
https://www.youtube.com/watch?v=G2G8ow-C6ow

Halfaxa [2010, Full Album]
https://www.youtube.com/watch?v=BXE8s8xLJKs

Visions [2011, Full Album]
https://www.youtube.com/watch?v=uMKnBDQ3Xyc

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: muzici şi fraze la nord de 49
PostPosted: Sat Jun 17, 2017 5:36 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 11
eşti sincer numai un pas

o să te îmbrățişez trupule şi o să te pun la pământ
cu grijă ca pe o amforă de alabastru, mai
prețioasă pentru alții decât pentru ea însăşi.
îți ții mâinile de parcă i-ai scrie cuiva necunoscut,
şi poate chiar îi scrii cuiva care nici nu există dar se
împrăştie prin casă asemeni moleculelor de dioxid de
carbon pe care nu le vezi dar simți cum ți se încolăcesc
strâns în jurul gâtului—un şarpe în jurul pradei.
chiar acum când îți observ cu atenție mâinile şi
ele se refugiază cu totul din calea privirilor mele în
propria carne, de la vârful unghiilor până la umeri,

lăsând în urma lor ceva între regrete şi mirare.
dispar ca şi cum n-ar fi înotat niciodată prin
rumeguşul în care au fost azvârlite, iar eu mă gândesc
probabil surprins dar nu foarte tare că ți-au ieşit
coarne de melc în loc de degete sau că antebrațele
cuprinse brusc de o mare tristețe s-au retras
degrabă în teci nevăzute precum ghiarele de felină.
eşti un întuneric chemat să țină loc de lumină.
nu-i aşa că te simți de parcă ai fi fost gândit de altcineva,

păstrat la loc sigur în fişierele unei minți îndepărtate?
te iubesc, trupule, cu tot ce-mi vine la îndemână,
cu tot ce-i al tău, cu tot ce-i al meu, cu tot ce-i al nostru.
te iubesc şi o să te răstorn cu o lovitură îmbrăcată-n
velur, al cărui capăt nu va veni prea curând, ale cărui
margini se înalță drepte, dau peste margini iar pământul
îți fuge de sub picioare încât n-ai unde să cazi decât în sus.
trupule, mi-eşti frate geamăn şi vitreg totodată,
te-am văzut încă de când stăteai cuibărit în spermele
şi ovulele strămoşilor mei, răspândit în toate colțurile

lumii şi totuşi inseparabil, unic, deja tu însuți.
adu-mi farfuria să ți-o umplu cu grămăjoare de nimic.
paharul plin cu aşchii de sticlă e chiar lângă mâna
ta stângă, ridică-l şi bea-l până la ultima picătură.
sunt oameni care nu s-au hrănit decât cu mirosuri,
cuvinte şi apă zile în şir. rămâi deci liniştit şi curajos,
foamea nu te va ajunge niciodată din urmă fiindcă nici
nu-ți dai seama când vei începe să muşti din propria
carne, o vei mesteca pe îndelete de parcă ar fi a altcuiva.
şi uite: e adevărat că pofta vine întotdeauna mâncând,
are fălci drapate cu colți şi dă târcoale prin pâine,

îşi va găsi cu siguranță drumul spre pradă şi mâine.
trupule, tânjesc după tine şi o să-ți strivesc puterea cu
o gingăşie de care nu m-ai fi crezut în stare.
bucură-te, fiindcă ai fost ales să trăieşti, deşi nici de asta nu
poți fi întotdeauna şi pretutindeni sigur, oricât ai încerca.
țin minte cum te întorceai în fiecare seară acasă
cu brațele pline de întâmplările zilei, cu
nelinişti cel mai adesea puerile, şi ce mult
mă bucuram să te revăd, bună, îți spuneam,
ştii că nu există drumuri greşite doar ocoluri folositoare;
ştii că dimineților nici că le pasă de poeți,
iar tu îmi răspundeai senin că nici

poeților nu le pasă de dimineți.
sună ceasul şi ei îşi văd mai departe de-ale lor
în timp ce oamenii muncii se trezesc,
apoi se cară fiecare încotro.
cutreieri şi tu străzile, treci pe lângă restaurante,
magazine, birturi, în spatele vitrinelor viața
continuă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic,
de parcă nici n-ați împărți aceeaşi lume.
noapte de noapte te culci în aşternuturi imperturbabile,
printre microexplozii care îți luminează
fața precum nişte laseri minusculi.
se zice că dacă trăieşti frumos faptele te
urmează, dar eu cred că ți-o iau de fapt înainte,
îți deschid uşa, te invită înăuntru afară.
eşti sincer numai un pas pe o stradă plină de paşi.
înainte sau înapoi
înainte şi înapoi.

© phil™

Tanya Tagaq

Inuit throat singing. am văzut multe, dar aşa ceva . . . deci aşa ceva nu vezi în fiecare zi. când gâtul ți-e un instrument cu care-i culci pe toți la pământ de nu le mai vine să se ridice niciodată. ca un râu care curge când undeva foarte jos, pe sub pământ, când undeva sus prin aer, pe deasupra tuturor.

un fleac, i-a ciuruit.

Live at Massey Hall | December 1, 2015
https://www.youtube.com/watch?v=8cFUPJmAGMI

CBC Music Festival 2016 | Full Set
https://www.youtube.com/watch?v=tPMfhfniAMk

more about Tanya Tagaq here and here
more about Inuit throat singing here

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: muzici şi fraze la nord de 49
PostPosted: Sat Jul 01, 2017 6:30 am 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 11
numele noastre ca şi cum

numele noastre din ce în ce mai.
îşi adaugă tot timpul noi teritorii.
imperii flămânde.
imperii în expansiune.
chiar şi aşa se privesc
de foarte departe.
brațele larg deschise.
sunt doar brațe, îți spun, nu aripi.

numele noastre aleargă.
imperii minore încă.
aleargă într-o lume mai încă-
pătoare care aleargă
şi ea într-o lume cu mult
mai înaltă, mai largă.

şi a fost dimineață, şi a fost seară.
s-a făcut întuneric, apoi lumină.
număr nopțile şi le trec
cu grijă la catastif.
ajung la a şasea şi mă opresc.
capitolul următor începe aici.
despre ceea ce se vede
scriu cu degetul în aer.
despre ceea ce nu se vede
voi scrie în apă.
trebuie.
nu întreba, chiar trebuie.
numele noastre curg
mereu unul spre celălalt.
despică orele, kilometri
întregi doar cu pieptul.
pielea stă întinsă ca pe o tobă.
auzi? auzi? tuburi fluorescente
colcăie jos în burtă.
sistolă—se aprind.
diastolă—se sting.
până la capăt, până la capăt.

să ținem aşadar minte: din distanțe se
va alege în cele din urmă praful.
la fel din imperii.

numele noastre aleargă, încă aleargă.
vine o vreme când nu vor avea putere nici să meargă.


fotonii privirii zgârie tot ce le iese în cale

în oraşul ăsta nu există primăveri, nici cranii.
există doar sinuzite rebele şi nişte boluri
masive din sticlă prin care se rostogolesc
ciocnindu-se greu bile mari de rulment.
întorc capul spre tine.
cristalul din miezul creierului se face țăndări.
din ochi încolțesc cioburi.
fotonii privirii zgârie tot ce le iese în cale.


viermele aducerii aminte

şi iarăşi îmi şi iarăşi unul după
altul amândoi ochii în sus
degeaba te uiți degeaba nu plâng
prin orbitele care stau zi şi noapte
cu lumina aprinsă—doar
viermele aducerii aminte nătâng


ca un nor, ca o ceață, ca un abur

poemul se mişcă prin lume
asemeni unui sânge, asemeni unui suflet.
sângele însuflețeşte, sufletul însângerează.
sângele se aude limpede ca o umbră,
câteodată nedesluşit ca o lumină.
sufletul se vede asurzitor ca un murmur
ori stins ca un tunet.
lumea se revarsă în toate direcțiile,
lumea se risipeşte nesimțit, nesmintit,
ca un nor, ca o ceață, ca un abur.

© phil™


nişte tipi mişto din Montreal. cică e valabili şi live. se poate verfica foarte simplu: click pe linkurile de mai jos.

Half Moon Run

Live at Massey Hall | December 1, 2016
https://www.youtube.com/watch?v=sn4XSWao3eU

Amsterdam Dark Eyes Tour [2013]
https://www.youtube.com/watch?v=LbwxsfkBzqw

Live Concert | CBC Music Festival [2015]
https://www.youtube.com/watch?v=juIEttVkMSc

L'INTEGRALE DU LIVE A LA MAROQUINERIE PARIS LE 23 AVRIL 2013
https://www.youtube.com/watch?v=YcIZ4qkQlI4

şi cu ocazia asta, că tot s-a făcut 1 iulie, tre' s-o spun: "la mulți ani, Canada!" eşti (doar) cu o sută de ani (şi fix şase zile) mai mare decât mine (auzi, cică nu există destin :evil:), ceea ce, având în vedere personalitățile noastre cosmice, e un mizilic. promit aşadar că o să te prind eu cumva din urmă :geek:. mă laşi, da? adică vreau să zic te laşi, da?

US, take this :twisted:

Neighbours: Explaining Canada Day to America
https://www.youtube.com/watch?v=biq0NAF2e60

you know what? the world does need more Canada!

_________________
less is more . . . more or less.


Last edited by phil™ on Thu Aug 10, 2017 7:09 am, edited 8 times in total.

Top
 Profile  
 
 Post subject: Re: muzici şi fraze la nord de 49
PostPosted: Sun Jul 23, 2017 12:59 pm 
Offline
User avatar

Joined: Sun Apr 02, 2017 10:27 pm
Posts: 11
Tony Dekker | Great Lake Swimmers

e bine să faci pace cu melancolia. fiindcă nu se ştie niciodată când o să-ți salveze viața. fără a mă lansa într-o hermeneutică a melancoliei o sa spun totuşi că melancolia nu-i altceva decât o tristețe de calitate superioară. deşi priveşte preponderent înapoi, melancolia te împinge înainte. dacă tristețea te trage înspre pământ, melancolia te propulsează în sus. eşti cu capul în jos, dar te ridici totuşi spre nori. tristețea goleşte, melancolia umple. tristețea e abandonare, melancolia recuperare. tristețea e plecare, melancolia întoarcere. tristețea e absență, melancolia prezență. tristețea e deznădejde, melancolia speranță. tristețea e contraproductivă, melancolia fertilă. probabil fiindcă tristețea tinde să augmenteze conştiința că pierderile sunt definitive, o moarte din care nimeni şi nimic nu mai poate ieşi. pe de altă parte, melancolia evocă întotdeauna imaginea a ceea ce a fost chipurile pierdut, o aduce cu sine, o împinge discret şi tandru în avanscena memoriei. absența se transformă pe nesimțite în prezență, iar mâhnirea, care e sufletul întunecat al tristeții, se luminează treptat, devenind dacă nu bucurie atunci cu siguranță linişte. chiar fermitate. tristețea se întinde pe sub pământ, melancolia locuieşte în aer. tristețea te deposedează de tine însuți (sau însăți), melancolia te restituie ție însuți (sau însăți). melancolia constituie antidotul perfect împotriva tristeții.

e foarte posibil ca melancolia să fie populată cu legiuni de îngeri. dacă aşa stau lucrurile, atunci sunt convins că Tony Dekker e unul din ei. de câte ori îi ascult muzica, mă simt îmbrățişat de melancolie. nu de tristețe, de melancolie. muzica lui îmi redă încrederea (pe care o pierd atât de uşor) că lumea asta pe care îmi vine să o numesc de multe ori de căcat e totuşi minunată. că liniile ei aparent strâmbe, frânte, cacofonice alcătuiesc de fapt o broderie invizibilă care justifică şi răscumpără în cele din urmă mizeria şi nedreptatea de pretutindeni, integrându-le într-o construcție mai înaltă. tot ceea ce trebuie să facem e să urcăm la altitudinea unde relieful contorsionat, haotic al lumii îşi dezvăluie sensul profund. muzica lui Tony Dekker îmi reînnoieşte de asemenea speranța că umanitatea nu e o luptă pierdută. şi uite aşa, fără să-şi propună chestia asta în mod expres, ea participă la efortul colectiv de a menține lumea în echilibru. lumea stă mereu pe punctul de-a se rostogoli la vale pentru că însăşi esența ei o împinge spre buza prăpastiei. avansez cu titlu de speculație următoarea idee: tendința de care vorbesc se află înscrisă, ca lege fundamentală, adânc în textura lumii. de ea s-au împiedicat generații întregi de filozofi (da, da, Hume, mă uit şi la tine, mai ales la tine). din fericire, după cum dictează o altă lege fundamentală a universului, orice tendință îşi generează automat contratendința. astfel încât forțelor care împing în jos li se opun alte forțe, de sens opus. cred aşadar că rostul nostru ca specie, proiectul nostru comun dacă se poate spune astfel, poate fi rezumat ca fiind efortul de a da conținut şi consistență acestor forțe ascendente. ceea ce Tony Dekker face cu asupra de măsură.

Tony Dekker, Live at Streaming Cafe, Kelowna, BC, [2013 ?]
https://www.youtube.com/watch?v=m734hcnCuSk&t=828s

Great Lake Swimmers, Live at Massey Hall | July 8, 2014
https://www.youtube.com/watch?v=Xm-pl9AzVUI

Great Lake Swimmers, A Forrest of Arms | Full Concert at CBC Music [2016]
https://www.youtube.com/watch?v=dePtb2hnp8k

Great Lake Swimmers, NPR Music Tiny Desk Concert [2009]
https://www.youtube.com/watch?v=DEr_si0Aqdk

_________________
less is more . . . more or less.


Top
 Profile  
 

Display posts from previous:  Sort by  
Post new topic Reply to topic  [ 6 posts ] 


Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest


You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot post attachments in this forum

Search for:
Jump to:  
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group